Ion

“Năiță Lucean își dădu seama că el de fapt nu fusese niciodată tânăr și de capul lui și în putere să facă el cum vrea el, căci tinerețea lui se trecuse în război, și copiii veniseră sfoară, unul după altul, și el nu mai avusese când să fie tânăr și să facă el cum i-ar fi trecut lui prin cap și că de fapt niciodată nu se gândise la nimic altceva decât cum să încherbe sărăcia și s-o lege la gură ca să poată dormi și el o noapte fără s-o audă strigându-l să se scoale și să se apuce de treabă.”
― Dinu Săraru, Niște țărani

“Count your years and you'll be ashamed to be wanting and working for exactly the same things as you wanted when you were a boy. Of this one thing make sure against your dying day - that your faults die before you do. Have done with those unsettled pleasures, which cost one dear - they do one harm after they're past and gone, not merely when they're in prospect. Even when they're over, pleasures of a depraved nature are apt to carry feelings of dissatisfaction, in the same way as a criminal's anxiety doesn't end with the commission of the crime, even if it's undetected at the time. Such pleasures are insubstantial and unreliable; even if they don't do one any harm, they're fleeting in character. Look around for some enduring good instead. And nothing answers this description except what the spirit discovers for itself within itself. A good character is the only guarantee of everlasting, carefree happiness. Even if some obstacle to this comes on the scene, its appearance is only to be compared to that of clouds which drift in front of the sun without ever defeating its light.”
― Seneca, Letters from a Stoic

“Decision-making based on emotional intuition, without the aid of reason to keep it in line, pretty much always sucks. You know who bases their entire lives on their emotions? Three-year-old kids. And dogs. You know what else three-year-olds and dogs do? Shit on the carpet.”
― Mark Manson, The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

“Încă nu-mi dau seama ce vrea de la mine, dar nici eu nu sunt cel mai orientat om din lume, așa că-i ordon minții mele să-i ordone corpului meu să nu mai simtă paranoia în mușchi. Nu ești în pădure și nu ești un animal hăituit. Ai fost mai demult, acum douăzeci de mii de ani. Dar nu mai ești.”
― Lavinia Braniște, Escapada