Dana

“„Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi. ...Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. Filozofia ca donjuanism. Pe lângă ea, oamenii de specialitate fac simple căsnicii burgheze.”
― Constantin Noica

“If I were a poet, that’s what I’d write about. People who worked in the middle of the night. Men who loaded trains, emergency room nurses with their gentle hands. Night clerks in hotels, cabdrivers on graveyard, waitresses in all-night coffee shops. They knew the world, how precious it was when a person remembered your name, the comfort of a rhetorical question, “How’s it going, how’s the kids?” They knew how long the night was. They knew the sound life made as it left. It rattled, like a slamming screen door in the wind. Night workers lived without illusions, they wiped dreams off counters, they loaded freight. They headed back to the airport for one last fare.”
― Janet Fitch, White Oleander