Raluca Smău

“The more things you have in common with the normal population the more you are not being yourself.”
― Ray Mancini, Zen, Meditation & the Art of Shooting: Performance Edge - Sports Edition

“Ceea ce se numeşte îndeobşte "depresia nervoasă" este o criză prelungită de luciditate.Depresivul iese din rândul "oamenilor normali" şi începe să vadă altfel.Această schimbare a calităţii privirii survine ca urmare a degradării stratului protector pe care,pentru orice om,îl reprezintă sistemul lui de iluzii.
În mod normal sănătatea mentală a omenirii ţine de transă,de capacitatea de a paricipa la seducţie şi miraj.Eşti sănătos câtă vreme eşti prins în "dansul amăgirii muritoare".Toate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă technici de refacere a sistemului protector de iluzii,reintrarea în hora amăgirii,un mod de a fi îmbrâncit din nou în cursa vieţii,de a-ţi recăpăta miopia salutară.”
― Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă

“Totusi iubirea peste blestem


Obsesia mea despre tine 
Renaste, in mine, acum 
Si iarasi e rau si e bine 
Si toate se afla pe drum. 

O clasica dragoste veche, 
Transcrisa in versuri, candva, 
Acum isi gaseste pereche 
Si replica este a ta. 

Poemele mele supreme, 
Traite-ntre bine si rau, 
Acum, s-au intors ca probleme, 
Le-as trece pe numele tau. 

Mereu, intre viata si moarte, 
Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat, 
Iar astazi, cand esti prea departe, 
Abia te mai strig sugrumat. 

Si nu mai dau lumii de stire 
Ideea de care ma tam, 
Ca nu mai exista iubire, 
Asa cum exista blestem. 

N-am cum sa accept ca, din toate, 
Ramane doar zborul tarat 
Si faptul ca nu se mai poate 
Iubi decat rau si urat. 

Vin versuri stravechi sa-mi inspire 
Poemul cel nou ce il chem 
Si totusi exista iubire, 
In veci, peste orice blestem. ”
― Adrian Păunescu

“Trebuie ca măcar o dată în viaţă să ne fi fost dat să aflăm ce înseamnă predarea necondiţionată,prăbuşirea totală a tuturor sistemelor de protecţie,căderea în desuetudine a oricărei cenzuri.Cine nu cunoscuse "darul lacrimilor",aşadar cine nu putuse scoate din el extrema durere sau bucuria extremă,acela nu-l cunoscuse pe Dumnezeu şi nu cunoscuse iubirea şi avea să iasă din viaţă nefericit,înrăit sufleteşte,zidit în singurătatea lui ca în cel mai rău blestem.”
― Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă