Raluca Smău

“Ceea ce se numeşte îndeobşte "depresia nervoasă" este o criză prelungită de luciditate.Depresivul iese din rândul "oamenilor normali" şi începe să vadă altfel.Această schimbare a calităţii privirii survine ca urmare a degradării stratului protector pe care,pentru orice om,îl reprezintă sistemul lui de iluzii.
În mod normal sănătatea mentală a omenirii ţine de transă,de capacitatea de a paricipa la seducţie şi miraj.Eşti sănătos câtă vreme eşti prins în "dansul amăgirii muritoare".Toate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă technici de refacere a sistemului protector de iluzii,reintrarea în hora amăgirii,un mod de a fi îmbrâncit din nou în cursa vieţii,de a-ţi recăpăta miopia salutară.”
― Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă

“E un om care are mult timp de pierdut, Diana. Iata secretul. Nu alearga dupa femei. Le asteapta. Are timp sa astepte. E trist si nu stie de ce. Dar femeile vor sa stie de ce e trist. Fiecare crede ca din cauza ei e nefericit si fiecare vrea sa-l mangaie.”
― Cella Serghi

“Totusi iubirea peste blestem


Obsesia mea despre tine 
Renaste, in mine, acum 
Si iarasi e rau si e bine 
Si toate se afla pe drum. 

O clasica dragoste veche, 
Transcrisa in versuri, candva, 
Acum isi gaseste pereche 
Si replica este a ta. 

Poemele mele supreme, 
Traite-ntre bine si rau, 
Acum, s-au intors ca probleme, 
Le-as trece pe numele tau. 

Mereu, intre viata si moarte, 
Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat, 
Iar astazi, cand esti prea departe, 
Abia te mai strig sugrumat. 

Si nu mai dau lumii de stire 
Ideea de care ma tam, 
Ca nu mai exista iubire, 
Asa cum exista blestem. 

N-am cum sa accept ca, din toate, 
Ramane doar zborul tarat 
Si faptul ca nu se mai poate 
Iubi decat rau si urat. 

Vin versuri stravechi sa-mi inspire 
Poemul cel nou ce il chem 
Si totusi exista iubire, 
In veci, peste orice blestem. ”
― Adrian Păunescu

“Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci și sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alții, că, în sfârșit, totul se uită sau se poate uita.”
― Mircea Eliade, Maitreyi