Raluca Smău

“I know that our efforts all come to nothing. I know the end of us all is nothing, I know that at the end of Time, the reward of our toil will be nothing— and again nothing. I know that all our handiwork will be destroyed. I know that not even ash will be left from the fires that consume us. I know that our ideals, even those we achieve, will vanish in the eternal darkness of oblivion and final non-being. There is no hope, none, in my heart. No promise, none, can I make to myself and to others. No recompense can I expect for my labors. No fruit will be born of my thoughts. The Future—eternal seducer of all men, eternal cause of all effects—offers me nothing but the blank prospect of annihilation.”
― Giovanni Papini, Un uomo finito

“Totusi iubirea peste blestem


Obsesia mea despre tine 
Renaste, in mine, acum 
Si iarasi e rau si e bine 
Si toate se afla pe drum. 

O clasica dragoste veche, 
Transcrisa in versuri, candva, 
Acum isi gaseste pereche 
Si replica este a ta. 

Poemele mele supreme, 
Traite-ntre bine si rau, 
Acum, s-au intors ca probleme, 
Le-as trece pe numele tau. 

Mereu, intre viata si moarte, 
Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat, 
Iar astazi, cand esti prea departe, 
Abia te mai strig sugrumat. 

Si nu mai dau lumii de stire 
Ideea de care ma tam, 
Ca nu mai exista iubire, 
Asa cum exista blestem. 

N-am cum sa accept ca, din toate, 
Ramane doar zborul tarat 
Si faptul ca nu se mai poate 
Iubi decat rau si urat. 

Vin versuri stravechi sa-mi inspire 
Poemul cel nou ce il chem 
Si totusi exista iubire, 
In veci, peste orice blestem. ”
― Adrian Păunescu

“Decepţiile repetate presupun ambiţii inumane. Oamenii cu adevărat trişti sunt aceia care, neputând răsturna totul, s-au acceptat ca ruină a idealului lor.”
― Emil Cioran

“Ceea ce se numeşte îndeobşte "depresia nervoasă" este o criză prelungită de luciditate.Depresivul iese din rândul "oamenilor normali" şi începe să vadă altfel.Această schimbare a calităţii privirii survine ca urmare a degradării stratului protector pe care,pentru orice om,îl reprezintă sistemul lui de iluzii.
În mod normal sănătatea mentală a omenirii ţine de transă,de capacitatea de a paricipa la seducţie şi miraj.Eşti sănătos câtă vreme eşti prins în "dansul amăgirii muritoare".Toate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă technici de refacere a sistemului protector de iluzii,reintrarea în hora amăgirii,un mod de a fi îmbrâncit din nou în cursa vieţii,de a-ţi recăpăta miopia salutară.”
― Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă