Lina

“Being young's a sort of sickness,
Measles, mumps or chicken pox.
Gather all your toys together,
Lock them in a wooden box.
That means tolchocks, crasting and dratsing,
All of the things that suit a boy.
When you build instead of busting,
You can start your Ode to Joy.
Do not be a clockwork orange,
Freedom has a lovely voice.
Here is good and there is badness,
Look on both, then take your choice.
Sweet in juice and hue and aroma,
Let's not be changed to fruit machines.
Choice is free but seldom easy-
That's what human freedom means.”
― Anthony Burgess

“You're always trying so hard to see something, just like you're taking notes, like some scholar doing research, right? Or just like a little kid. You really are a little kid, when you're a kid you try to see everything, don't you? Babies look right into the eyes of people they don't know and cry or laugh, but now you just try and look right into people's eyes, you'll go nuts before you know it. Just try it, try looking right into the eyes of people walking past, you'll start feeling funny pretty soon, Ryū, you shouldn't look at things like a baby.”
― Ryū Murakami, Almost Transparent Blue

“Creo que es así como sobrevive la humanidad: por contagio.”
― Sayaka Murata, コンビニ人間 [Konbini ningen]

“M-am întrebat cu regret dacă imprudența pe care o comisesem era chiar de neiertat, dar nu mai aveam ce face. Abia își scosese mănuşile chirurgicale, iar degetele îi erau încă albe și umflate. M-a lovit cu aceeași mână cu care scotea cristaline încețoșate, schimba cornee sau cosea retine rupte. Ridicată în aer, palma sa mare a fluturat ca o creatură însuflețită, înainte de a se izbi de obrazul meu stâng. Am simțit-o caldă și umedă. În mod ciudat, nu m-a durut. Nici el nu era furios. Avea aceeași expresie ca și cum ar fi continuat să opereze. Şi nu era doar despre durere. Nu am simțit nici groază, nici dezamăgire. M-am gândit mai degrabă că palma lui făcuse exact ceea ce trebuia pentru noi doi în acel moment. Cu mult timp înainte ca el să mă lovească, îl făcusem deja bucățele în sufletul meu.”
― Yōko Ogawa