Maria

“Afară, noiembrie ploua cu tristețe, aromă de tufănele și mult gri.”
― Rodica Ojog-Braşoveanu, Anonima de miercuri

“Infrinta si neputincioasa, tinuta prizoniera intre neamuri, victima primea aici o verigheta si felicitarile cu aroma de condoleante ale ofiterului de stare civila..”
― Rodica Ojog-Braşoveanu, 320 de pisici negre

“Vîrsta ne schimbă atît de mult, uneori uiţi că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut aşa, bătrîn, şi totuşi sînt unele fleacuri care-ţi rămîn adînc înrădăcinate. Clişee unde adultul dă mîna cu puştiul care trăgea la fit şi tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De cînd mă ştiu, prima ninsoare m-a scos din minţi... Îmi venea să urlu de bucurie... Ca şi mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pămînt...”
― Rodica Ojog-Braşoveanu, Cianură pentru un surâs

“It's extraordinary how we go through life with eyes half shut, with dull ears, with dormant thoughts. Perhaps it's just as well; and it may be that it is this very dullness that makes life to the incalculable majority so supportable and so welcome. Nevertheless, there can be but few of us who had never known one of these rare moments of awakening when we see, hear, understand ever so much—everything—in a flash—before we fall back again into our agreeable somnolence.”
― Joseph Conrad, Lord Jim