Lexah

“Nu mai vrea să-și trăiască viața în acest fel, iar apoi să aibă o revelație la fel de dureroasă precum cea cauzată de Octopussy. Nu mai vrea să fie bolnavă, afectată în mod inconștient de toate lucrurile pe care refuză să le vadă, la care refuză să se gândească.”
― Cristina Boncea, Becks merge la școală

“Astăzi se joacă de-a Dumnezeu. Ea este un înger ce trebuie să stea în genunchi în fața Atotputernicului. Asta și face, pe covorul scump de lângă pat.”
― Cristina Boncea, Octopussy

“Totul se învârte în jurul Octopussy, un lucru murdar, șocant, scârbos – pentru oricine. Sau poate ăia care i-au cumpărat cartea unchiului, poate ălora le-a plăcut. Wow! Ea și întreaga ei familie au fost personaje într-o carte. „Poate încă suntem“... Hahaha, ce gând nebun! Revenind, totuși. Personajele unei cărți care nu se mai comportă deloc ca personajele acelei cărți. „O fi vreun sequel?“ Hyena trebuie să-și înăbușe fața în pernă, pentru a nu râde singură la miezul nopții.”
― Cristina Boncea, Becks merge la școală

“Ar fi vrut să pară la fel de pură precum Natty, care indiferent de cât de multe puli ar fi supt și cât s-ar fi tăvălit prin noroaie, tot are spiritul de a se aranja frumos, ca o virgină, de a arăta atât de inocent, de a fi atât de iubită de toți. Ele sunt EXACT ca Nancy și Penny din Clasa 402. Becks va fi mereu Nancy, cea care aspiră la o persoană care nici n-are habar de existența ei. Și de asta s-a hotărât să urască femeile, din adâncul sufletului ei. Pentru că nu urăște nimic mai mult decât să se simtă slabă. Pentru că nu vrea să plătească prețul ăsta pentru a fi iubită sau nici măcar atât. Pentru că nu vrea să moară înecându-se cu propriul sânge, de dragul unui ideal. Așa că a făcut ce a fost mai ușor. S-a îndreptat spre băieți, și totuși… tot a suferit. Cum mama naibii? Cum mama naibii ajunge să fie mereu o victimă?”
― Cristina Boncea, Becks merge la școală