Tudor

“Il n'y a rien d'insignifiant, et il n'y a rien d'important. Tout se vaut pourvu seulement que je puisse échapper à ELLE d'une façcon ou d'une autre, pourvu que je ne la voie pas, cette terrible vie.”
― Lev Tolstoi, War and Peace

“La tradition biblique rapporte que la félicité du premier homme avant la chute avait pour condition l'absence du travail, l'oisivité. L'homme déchu a conservé le gout de l'oisivité, mais la malédiction pèse sur l'homme non pas seulement parce que nous devons gagner notre pain à la sueur de notre front mais parce que, en vertu de notre nature, nous ne pouvons être à la fois oisifs et en paix. Une voix mystérieuse nous dit qu'il est coupable d'être oisif. Si l'homme pouvait se trouver dans une situation où tout en demeurant oisif il sentirait qu'il est utile et remplie son devoir, il retrouverait une des conditions de la félicité originelle.”
― Lev Tolstoi, War and Peace

“On ne perd jamaid ceuc qu'on aime en celui qu'on ne peut perdre" c'est à dire en soi même:
Quel remède magique, quel filtre composait-il, dans la nuit de sa chrysalide, pourt défaire la mort? Ne se cache-t-il pas à ses amies pour les mieux voir?”
― Marta Bibescu

“Uneori sentimentul principal al celui arestat este acela de ușurare și chiar de... bucurie, mai cu seamă în timpul epidemiilor de arestare: când în jur sunt ridicați pe capete oameni ca și tine, și după tine n-au venit încă, amână mereu, iar această epuizare, aceste chinuri sunt mai rele decât orice arestare, și nu doar pentru un suflet slab. Vasili Vlasov, un comunist neînfricat (...) care a refuzat să fugă, cum îl sfătuiau subalternii lui fără de partid, ajunsese la capătul puterilor din cauză că întreaga conducere a raionului Kadâi a fost arestată (1937), doar pe el încă nu-l luau. El nu putea să primească lovitura decât direct, în față, - aprimit-o și s-a liniștit, iar în primele zile după arestare s-a simțit extraordinar. - Părintele Irakli, preot, a plecat în 1934 la Alma-Ata să-i viziteze pe credincioșii deportați. În vremea asta, la locuința lui din Moscova au venit de trei ori să-l aresteze. Când s-a întors, enoriașele l-au întâmpinat la gară și nu l-au lăsat să se ducă acasă. Opt ani de zile l-au ascuns, mutându-l dintr-o locuință în alta. Această viață de om hăituit l-a istovit într-atât, încât în anul 1942, când totuși l-au arestat, a mulțumit bucuros lui Dumnezeu.”
― Alexandr Soljenitsin