Tudor

“à ce propos, cher ami, cela me rappelle qu'il y a déjà longtemps que nous devrions être brouillés. Vous avez depassé infiniment le temps maximum que j'octroie à mes amitiés. Brouillons nous vite. Votre, Marcel Proust (Au bal avec Marcel Proust)”
― Marta Bibescu

“Poezia lui e singura dramă întru totul sinceră, pe care de la Eminescu literatura noastră (aşi fi vrut să evit acest cuvînt) o cuprinde. E încă o tristeţe viscerală. Dacă ar fi o atitudine în faţa vieţii, ar avea prestaţia stenică şi bărbătească a luptei. Dacă ar fi o renunţare, ar avea durerosul orgoliu al sacrificiului. Dar nu este nici una, nici alta. E valul obscur, elementar şi implacabil al destinului său. Omul nu poate fi nici victorios, nici înfrînt, nici răzvrătit, nici supus. Se supune cineva legii gravitaţiei? Nu. Trăieşte în necesitatea ei stringentă, aşa cum trăieşte o piesă de oţel într-un angrenaj imens: inconştient şi necesar.”
― Mihail Sebastian

“În acest capitol am vorbit numai de masă, de mielușeii întemnițați nu se știe pentru ce. Însă vom avea prilejul în carte să vorbim și despre aceia care și în perioada contemporană au rămas autentici deținuți politici. Vera Rîbakova, studentă social-democrată, în liberate VISA la închisoarea din Suzdal: numai acolo, credea ea, se va întâlni cu tovarășii mai vârstnici (în libertate nu mai rămăsese niciunul) și va putea să-și modeleze concepțiile. Ekaterina Olițkaia, adeptă a partidului socialist revoluționar, în 1924, considera că nu este demnă să fie băgată la înschisoare, căci prin închisoare au trecut cei mai buni fii ai Rusiei, iar ea este încă tânără și n-a făcut încă nimic pentru Rusia. Dar și libertatea o izgonea dinlăuntrul ei. Astfel, amândouă s-au dus la închisoare cu mândrie și bucurie.”
― Alexandr Soljenitsin

“Men are so quick to blame the gods: they say
that we devise their misery. But they
themselves- in their depravity- design
grief greater than the griefs that fate assigns.”
― Homer, The Odyssey