Tudor

“Uneori sentimentul principal al celui arestat este acela de ușurare și chiar de... bucurie, mai cu seamă în timpul epidemiilor de arestare: când în jur sunt ridicați pe capete oameni ca și tine, și după tine n-au venit încă, amână mereu, iar această epuizare, aceste chinuri sunt mai rele decât orice arestare, și nu doar pentru un suflet slab. Vasili Vlasov, un comunist neînfricat (...) care a refuzat să fugă, cum îl sfătuiau subalternii lui fără de partid, ajunsese la capătul puterilor din cauză că întreaga conducere a raionului Kadâi a fost arestată (1937), doar pe el încă nu-l luau. El nu putea să primească lovitura decât direct, în față, - aprimit-o și s-a liniștit, iar în primele zile după arestare s-a simțit extraordinar. - Părintele Irakli, preot, a plecat în 1934 la Alma-Ata să-i viziteze pe credincioșii deportați. În vremea asta, la locuința lui din Moscova au venit de trei ori să-l aresteze. Când s-a întors, enoriașele l-au întâmpinat la gară și nu l-au lăsat să se ducă acasă. Opt ani de zile l-au ascuns, mutându-l dintr-o locuință în alta. Această viață de om hăituit l-a istovit într-atât, încât în anul 1942, când totuși l-au arestat, a mulțumit bucuros lui Dumnezeu.”
― Alexandr Soljenitsin

“În acest capitol am vorbit numai de masă, de mielușeii întemnițați nu se știe pentru ce. Însă vom avea prilejul în carte să vorbim și despre aceia care și în perioada contemporană au rămas autentici deținuți politici. Vera Rîbakova, studentă social-democrată, în liberate VISA la închisoarea din Suzdal: numai acolo, credea ea, se va întâlni cu tovarășii mai vârstnici (în libertate nu mai rămăsese niciunul) și va putea să-și modeleze concepțiile. Ekaterina Olițkaia, adeptă a partidului socialist revoluționar, în 1924, considera că nu este demnă să fie băgată la înschisoare, căci prin închisoare au trecut cei mai buni fii ai Rusiei, iar ea este încă tânără și n-a făcut încă nimic pentru Rusia. Dar și libertatea o izgonea dinlăuntrul ei. Astfel, amândouă s-au dus la închisoare cu mândrie și bucurie.”
― Alexandr Soljenitsin

“The limits of my language means the limits of my world.”
― Ludwig Wittgenstein

“Mă îndoiesc că toată filozofia lumii va reuşi să desfiinţeze sclavia: cel mult i se va schimba numele. Pot să-mi închipui forme de servitute mai rele decât ale noastre pentru că sunt mai înşelătoare: fie că s-ar reuşi transformarea oamenilor în maşini stupide şi mulţumite care se cred libere în vreme ce-s aservite, fie că li s-ar dezvolta, eliminând răgazurile şi plăcerile omeneşti, o poftă de lucru tot atât de furioasă ca pasiunea pentru război la neamurile barbare. Acestei servituţi a spiritului sau a imaginaţiei oamenilor îi prefer de departe starea de sclavie reală.”
― Marguerite Yourcenar