Iulia Popescu

“— Dacă te voi lăsa să pleci, va trebui să‐mi promiţi să respecţi nişte condiţii şi să‐ţi ţii mereu cuvântul.
— Care?
— Prima: nu vei putea intra în nici un grup politic, va trebui să‐ţi păstrezi întotdeauna independenţa intelectuală. A doua: va trebui să studiezi până la cel mai înalt nivel posibil şi să devii o persoană respectabilă. A treia: nu vei putea niciodată să uiţi de noi şi va trebui să le întinzi mâna fratelui tău şi surorii tale dacă vor avea nevoie de tine.
— Nu e nevoie să‐mi ceri să jur. Sunt de acord cu toate acestea.
— E uşor s‐o spui, dar e la fel de uşor să uiţi de ele...
— Cum aş putea să uit de familia mea şi de obiectivele mele? Voi sunteţi toată viaţa mea şi singura mea dorinţă este să pot răsplăti, într‐o zi, toate eforturile şi toate sacri‐ ficiile tale. Fii sigură că voi studia cu perseverenţă şi nu voi avea nimic de‐a face cu politica... Adevărul e că deja mi‐e greaţă de ea!”
― Parinoush Saniee, Cel care mă așteaptă