Status Updates From mandala

Only 8 poems left but i really don't want to finish it just yet

umbli prin mine ca un gândac în borcan
mi se fărâmă trupul ca la morgă rămâne un strat subţire de puf
poţi să faci vată de zahăr din el
copiii sunt atunci mulţumiţi şi mai vor încă o dată

e foarte simplu să-mi smulg părul din cap să plâng
să mă cocoţ pe fereastră la etajul 7
şi din nou să-mi smulg părul cu constanţa unui disc zgâriat
sâmburii de vişine îi îngrămădesc pe marginea farfuriei
icoana maicii domnului cu trei mâini
făcătoare de minuni

viaţa e o icoană de lemn în care ţi se înţepenesc dinţii şi cad
cad

numai atunci când mi se face frică îmi pieptăn cu grijă
zdrenţele de carne şi ştiu că totul este atât de real
atât de real ca pumnii mei strânşi în uterul tău şi al mamei

prinzându-mi în cârlige colorate vulva
mângâind căpşoarele râmelor îmi place pământul ăsta
amestecat cu tine printre pieliţele trupului meu
îmi dă senzaţia că nu m-am născut niciodată
că am fost doar noi şi femeile noastre comune

dincolo de uşă e dumnezeu
se spală singur pe picioare se rade în cap
îşi tatuează cruci zbiară la mama să scoată rufele pe sârmă
printre cămăşi una mai păstrează mirosul tău de carne crudă albă
salivez până mi se lipeşte limba de calorifer
îmi scobesc cu lingura uterul în cavitatea asta pot intra cu tot cu cap