Status Updates From Un tempo gli alberi avevano...

Iarna stelele
Sunt atât de departe,
Că nu poţi să le vezi
Prin singurătate.

Unii te văd numai pe tine,
Alții mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atît de perfect
Încît nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuți amîndoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii

Hai să vorbim
Despre ţara din care venim.
Eu vin din vară,
E o patrie fragilă
Pe care orice frunză,
Căzând, o poate stinge,
Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârnă uneori pân' la pământ
Şi dacă te apropii-auzi cum iarba
Gâdilă stelele râzând,
Şi florile-s atât de multe
…

Nimic, nimic nu pot sã împiedic,
Toate-și urmează destinul și nu mă întreabã,
Nici ultimul fir de nisip, nici sângele meu.
Eu pot doar spune -
lartă-mã.

‘Ar trebui să ne naștem bătrâni,
Să venim înțelepti,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Sã stim din răscrucea primară ce drumuri pornesc..’

Aduce a povestea lui Benjamin Button

Tragic mi-e darul, asemeni pedepselor vechi.
Ce strămoș mi-a greșit ca să-i port - lauri - vina?
Tot ce ating se preface-n cuvinte
Ca-n legenda regelui Midas.