Status Updates From Wo die Hunde in drei Sprach...

Dar se vede că trecutul trebuie să rămână, in viețile noastre, la fel de plin de posibilități ca viitorul. Depinde de fiecare pe ce cale a viitorului e în stare să-și plaseze viața și în ce variantă a trecutului, din o mie, e în stare să-și gaseasca urma.

O parere de rau pe care o am și eu, acum, după atâta vreme. Pe toți adulții de la mesele la care particıpam aş avea să-i mai întreb o mulțime de lucruri.

Lucrul ăsta mă uimea: puteai să ai bunici fără de care tu n-ai fi venit pe lume, și totuși tu, care
n-ai fi nimic fără ei, care ai fi nimicul însuși, tu știai despre ei de toate, pe când ei, care, într-un fel, te-au făcut, nu știau despre tine nici măcar că ești.

Și așa am înțeles atunci că oamenii suferă când le moare casa. Eu una nu mă îndoiam că și casa suferă când îi moare un om. Pe-atunci casa noastră era încă foarte fericită: îi trăiau toți oamenii.