Alexandra’s Reviews > Marile speranţe, #2 > Status Update

"[...] n-ai de ales, până în ultima clipă a vieții mele vei rămâne o parte din ființa mea, o parte din puținul bine care sălășluiește în mine, o parte din răul din mine."
🥺🥺🥺

"- Trebuie să trimit după o trăsură, Estella. Vrei să te odihnești puțin aici?
- Da, o să mă odihnesc puțin aici și o să beau un ceai, iar tu o să ai grijă de mine în tot acest timp."

Oh, Pip, băiatule. 🫣

"- Trebuie să știi, zise Estella [...] că eu nu am inimă."

"- Ei! Fără îndoială că am o inimă în care se poate înfige un pumnal sau se poate trage un glonț, reluă Estella, și, de bună seamă că, dacă ea ar înceta să mai bată, și eu voi înceta din viață. Dar, înțelegi ce vreau să spun, nu am nici urmă de blândețe în ea. Nu tu simpatie... nu tu sentimente... prostii dintr-astea!"

"[...] o iubeam în profida rațiunii, în profida făgăduielilor mele, în profida liniștii, în profida speranțelor, în profida fericirii, în sfârșit, în profida tuturor piedicilor de care m-aș fi putut lovi. Să fie limpede: n-o iubeam mai puțin din pricină că știam prea bine toate acestea, iar faptul că le știam nu mă putea opri s-o iubesc mai puțin decât dacă mi-aș fi închipuit cu fervoare că Estella e desăvârșită."