Cristina Ionela’s Reviews > Samsara > Status Update

Să ne permitem să ne manifestăm în integritatea noastră, să ne acceptăm cioturile care ne atârnă de inimă, să ne strângem în braţe ca fiinţe complete şi abia apoi să ne reinventăm şi reconstruim, conştienţi, din reziduurile a ceea ce am fost şi speranţele a ceea ce vrem să devenim.

Atâta vreme cât nu integrăm şi restul din noi, vom trăi mereu cu frică, de parcă am şti că avem un şarpe în casă, pe care nu îl vedem, dar care gândim că aşteaptă momentul oportun ca să atace.

Acceptându-ne vulnerabilităţile, imperfecţiunile, micile meschinării, vom putea să le înţelegem şi să trecem peste ele şi abia atunci vom cunoaşte umanitatea completă. Mereu punem mai mare accent pe lucrurile bune care vrem să ni se întâmple, pe calitățile pozitive pe care vrem să le dobândim şi îngropăm restul sub preş.

La oraş sau la munte, pe ploaie sau soare, în bucurie sau tristeţe, să rămânem conectaţi la fiinţa aia divină din noi și să nu plecăm de lângă ea la prima adiere de vânt. Să ne amintim că toate trec, mai devreme sau mai târziu. Întunericul din noi are nevoie de iubirea şi acceptarea noastră mai mult decât oricare altă parte a noastră.

Şi atunci am înţeles că pacea şi fericirea nu înseamnă numai extaz şi sclipici. Am înţeles că pentru a ne accepta și jubi trebuie să ne păstrăm liniştea în mijlocul zgomotului, să rămânem neclintiți în faţa celor mai negre abisuri.

Oamenii înfloresc sub razele iubirii. De ce alegem să ne distrugem unii pe alţii? Adevărul e că toţi suntem acelaşi lucru: o bucățică mică de viaţă. Suflete.

Nimic din tot ce suntem învăţaţi că e important nu mai contează. Evenimente, activităţi, bârfe, oameni. Nu e important ce faci, cum, de ce, dacă eşti deștept, dacă ai cunoştinţe, skilluri. Banii nu contează, dramele nu contează. Nu contează nici măcar dacă eşti bun sau rău, atât timp cât ești autentic, real, prezent în tine în fiecare moment.

Toate trec. Nici lumina, nici întunericul nu durează o veşnicie. Totul e să treci detaşat prin tot ce ți se întâmplă, să înţelegi că nu e decât o iluzie. Binele şi răul vin din aceeaşi sursă. Lumina nu poate exista fără întuneric. Sunt două feţe ale aceleiași energii.

Nu trebuie să îţi fie frică de întuneric. Lumina sau lipsa ei sunt foarte asemănătoare. Ambele sunt experienţe. Dacă viaţa ţi le scoate în cale trebuie să le trăiești, să te deschizi lecţiilor care ți se oferă.

Stai proptită în pământ, dar cu capul în cer. Eşti undeva, suspendată. Eşti în tine.

Viața se întâmplă atât de natural în jurul tău că nici nu o mai observi. Vrei să iei o pauză, să îţi tragi sufletul, dar vezi că timpul nu te aşteaptă, vezi că norii tot merg pe cer, că vântul nu tace nici măcar o clipă, să te aștepte, să răsufli, vezi că timpul se întâmplă.