Cătălina S’s Reviews > Anii > Status Update

Să salveze ceva din timpul în care nu vom mai fi niciodată.

Ceea ce conta era captarea, existența surprinsă și duplicată, înregistrată așa cum am trăit-o, cireși în floare, o cameră de hotel în Strasbourg, un bebeluș abia născut. Locuri, întâlniri, scene, obiecte — conservarea completă a vieții. Cu digitalul, realitatea se epuiza.

Nu încetam să dorim să-l „salvăm" într-o frenezie de fotografii și filme vizionabile pe loc. Sute de imagini împrăștiate în cele patru colțuri ale prieteniilor, într-o nouă utilizare so-cială, transferate și arhivate în foldere — care erau rar deschise — pe computer.

Memoria devenise inepuizabilă, dar profunzimea timpului - pe care mirosul și îngălbenirea hârtiei, faşâitul paginilor, sublinierea unui paragraf de către o mână necunoscută îl încărcau de emoție - dispăruse. Ne aflam într-un prezent infinit.

Între ceea ce se întâmplă în lume și ceea ce i se întâmplă, nu există niciun punct de intersecție, două serii paralele, una, abstractă, din informații mai degrabă uitate decât percepute, cealaltă din cadre fixe.

Trecător îi vin în minte imagini cu părinții săi în orășelul normand, mama schimbându-și bluza pentru a merge la slujba de seară, tata întorcându-se din grădină, cu cazmaua pe umăr, o lume înceată care continuă să existe, mai ireală ca un film, departe de cea căreia îi aparține ea, modernă, cultivată, care avansează, către ce, e greu de spus.

Cu siguranță, o fotografie de duminică, singura zi în care pot fi împreună, unde, în aromele prânzului care se găteşte, sporovăiala copilului asamblând piese Lego, reparând rezervorul de la toaletă, cu Ofranda muzicală de Bach pe fundal, își construiesc memoria comună și își consolidează sentimentul de a fi, per total, fericiți.

despre teama de plecări și de necunoscut, pentru că, atunci când nu pleci niciodată de acasă, orice oraș se află la capătul lumii

despre mândrie și răni sufletești, dacă suntem de la țară nu înseamnă că suntem mai proști decât alții

Ea vorbea despre dorințe și speranțe înțelepte: să ai o meserie curată, la adăpost de vreme rea, să nu mănânci peste măsură și să mori în patul tău

despre limite: sã nu vrei luna de pe cer, să nu te întinzi mai mult decât ți-e plapuma, să fii mulțumit cu ceea ce ai

Limba va continua să pună lumea in cuvinte. În conversațiile din jurul unei mese festive, nu vom fi decåt un prenume, din ce in ce mai fără chip, pầnă când vom dispărea in mulțimea anonimă a unei generații indepărtate.