Ilie Dobrin’s Reviews > Moartea lui Virgiliu > Status Update

Viața poate fi sesizată numai prin alegorie, alegoria poate fi exprimată numai prin alegorie; lanţul de alegorii este fără de sfîrşit, iar lipsită de alegorii e numai moartea, către care acest lanţ se întinde, ca şi cum ea ar fi ultima sa verigă, totuşi în afara lanțului...

Un stil indescriptibil, departe de orice încadrare formală: e un chin livresc, programatic. Nu putem să suferim cu Virgiliu în ultima lui noapte, ne străbat alte gânduri... Mi-a venit, la răstimpuri, să arunc cartea cât colo. Am refuzat, îndărătnic, să renunț.

Greu. O temă extraordinară (gândurile lui Vergiliu în ultima lui zi de viață) prezentată însă într-o proză exagerată filozofic cu poezie și fraze întinse pe câte 2 pagini. Cititorul zilelor noastre ar găsi lipsit de sens tot acest efort. Laude traducătorului Ion Roman care s-a străduit cât a putut să facă textul accesibil unei minți neobișnuite cu această abundență a adjectivelor pe cm^2.