Ilie Dobrin > Recent Status Updates

Cântul 3: o demonstrație epică a faptului că, în război, soarta bate forța și talentul, iar zeii joacă șah cu destinele muritorilor.

Avem în cantul 2 și acel catalog al corăbiilor… ne scufundăm într-un ocean de informații care, deși impresionant prin amploare, are efectul unui somnifer literar. M-am găsit navigând printre rândurile acestei liste interminabile, întrebându-mă când voi ajunge iar la acțiune.

În al doilea cânt, să-i spunem Visul, zeii par regizori de teatru de absurd, care își distrează publicul - muritor sau divin - cu iluzii. Agamemnon visează victoria, dar este, de fapt, doar păcălit de Zeus. E ca și cum cineva i-ar fi promis cel mai frumos cadou, pentru ca apoi să descopere că este doar o cutie goală. O farsă divină care subliniază, prin râs, absurditatea așteptărilor noastre.

În primul cânt, să-I zicem al Mâniei, Ahile și Agamemnon, se cufundă într-o ceartă de parcă ar fi doi copii disputându-se pe o jucărie. Miza? Onoarea.
În realitate, pare mai degrabă un concurs de a vedea cine poate să se încrunte mai amenințător. Este un spectacol hilar al mândriei umane, un fel de comedie neagră unde orgoliile se ciocnesc, iar zeii se amuză de pe margine.

Am dat restart acestei aventuri neobișnuite. Textul are un limbaj greoi, dificil de urmărit, dar tocmai acest exercițiu face ca atenția să-mi rămână focalizată pe firul narativ. Nu știu de ce, dar în ciuda limbii arhaizante, a topicii nefirești, într-o română a cronicarilor munteni, versurile au o anume culoare și atracție, greu de înțeles.

Tony Grăsanul: omul de la care avem cu toții ceva de învățat.

Nu trebuie să confundăm omul cu straiele pe care acesta le poartă. Noi ne considerăm americani, copii ai secolului XX, occidentali, creştini civilizați (…) Totuşi, aceste denumiri nu ne spun ce înseamnă să fii om, ele doar denotă accidente ce tin de geografie, de timpul naşterii sau de venit material. Care este esența noastră? Care este trăsătura de bază a ființei noastre?

Metoda budistă a Căii cu Opt Ramuri:

Înțelegerea corectă, Gândirea corectă,
Vorbirea corectă, Acțiunea corectă,
Modul de viață corect, Efortul corect,
Atenția corectă, Concentrarea corectă.

„Fericiți cei ce pot întâmpina pe «a fi» și pot intra în împărăția lui multumiți fiind de felul în care și-au încheiat relațiile cu «a face».”

O carte care vorbește, lato sensu, despre libertate.

Gânduri răzlețe și adânci despre cum obstacolul este calea către fericire. Mult înainte de vestiții „gânditori” cu apucături stoice Mark Manson ori Ryan Holiday :)

„Scurt e mai bun decât lung. Din cele 701 de cuvinte din discursul rostit de Lincoln la a doua învestitură, o minune de concizie ea însăși, 505 sunt alcătuite dintr-o singură silabă și 122 din două silabe.“

O porcărie. Nimic substanțial. De evitat.

„Hrabal: O carte bună nu e făcută să-l adoarmă pe cititor, ci ca acesta să sară din pat și să alerge în izmene să-l pocnească în bot pe autor.”

Abandonată...

Suntem departe de a ne fi încheiat socotelile cu Evul Mediu, cu Antichitatea și cu primitivitatea, aşa cum pretinde psihicul nostru. Când colo, ne-am prăbuşit într-o cataractă a progresului, cu o violență cu atât mai sălbatică înainte spre viitor, cu cât ne smulge mai tare din rădăcinile noastre.

Dacă o femeie speră să fie mamă fără a trebui, vreodată, să se confrunte cu dorința copilului de a face mizerie atunci când simte nevoia acută de a defeca, dacă speră să nu se confrunte niciodată cu şocul dintre comoditatea ei şi spontaneitatea copilului, ne putem gândi că dă dovadă de iubire superficială.

Reînvăt limba română

„Orice convingere definitivă e consecința unui viol existențial: și orice aderare fără întoarcere la o singură idee, înseamnă castrarea exact a organului prin care diferențiem și trăim ideile.”

Cioran: un excelent cioplitor de pietre. Dar nu va ridica niciodată o catedrală. Nici măcar o casă a sa.
Un mare poet al limbii (și al gândirii prin limbă).
Cine-l mai crede? Toată lumea îl gustă. Pe cine mai convinge? Lumea îl știe un mare jongleur, funambul, bufon al morții.

„Nişte ostași valahi, reîntorși dintr-o bătălie în Ardeal (unde s-au războit «între cositul întîi și cel de al doilea») fiind întrebați, de un călător străin, dacă au învins sau nu, au răspuns : «asta nu e treaba noastră : noi ne-am bătut numai...»“

„Da, acolo unde Forma lipseşte, ideea nu mai există. A o căuta pe una înseamnă a o căuta pe cealaltă. Sînt la fel de inseparabile ca substanța de culoare, și de aceea Arta este însuşi adevărul.“

„E ciudat cum încă din naştere am fost neîncrezător în fericire. Tînăr de tot, am avut un presentiment complet al vieții. Era ca o miasmă grețoasă de bucătărie ieșind printr-o răsuflătoare. N-ai nevoie să mai și guști mîncarea ca să știi că o să-ți vină să verși.“

„A trebuit să privesc cu ocheanul întors, prin lentila care depărtează, ca să nu-mi fie sfâșiată și hârtia. Rămân și așa, pe fața ei, destule zgârieturi.“

Romancier este nu cel care cunoaşte bine viața, ci acela care o inventează cum trebuie. Experiența personală e prea costisitoare pentru a fi recomandabilă după o anumită vîrstă.

„Sînt actualmente un om de douăzeci și cinci de ani, profesor lîngă Năsăud, aproape de granița nordică a ţării, care poate fi văzut în fiecare seară la 6 tăind satul alături de o tînără frumoasă și purtînd în mînă o oală cu lapte. (...) N-am ceas, n-am radio, n-am calendar, am doar inima aprinsă, ochii fără astîmpăr, mîna care nu obosește.“

Viața poate fi sesizată numai prin alegorie, alegoria poate fi exprimată numai prin alegorie; lanţul de alegorii este fără de sfîrşit, iar lipsită de alegorii e numai moartea, către care acest lanţ se întinde, ca şi cum ea ar fi ultima sa verigă, totuşi în afara lanțului...