Ilie Dobrin > Recent Status Updates

The total commercialization and commodification of culture leads to the destruction of community. The ‘community’ that is so frequently invoked on digital platforms is a commodified form of community. Community as a commodity spells the end of community.

We perceive things primarily with regard to the information embedded in them. When we purchase things, we buy and consume emotions. Products are charged with emotions by way of storytelling. What determines the value added is the distinguishing information that promises the consumer a special experience – or even the experience of specialness.

The handless human beings of the future only use their fingers. They choose rather than act. They push buttons in order to satisfy their needs. Their lives are not dramas in which they are compelled to act; their lives are play. They do not want to possess anything. They want only to experience and enjoy.

În perioada lui Ceaușescu, sistemul era făcut în așa fel încât fără combinații nu supraviețuiai. Planul trebuia bifat, cifrele trebuiau să iasă, iar realitatea era ajustată din mers. Toată lumea știa. Toată lumea participa. Loialitatea conta mai mult decât competența.
După ’89, reflexul că partidul aflat la putere e și poarta de acces la bani, contracte, funcții… n-a dispărut.

…subiectul competitiv traversează diviziunea dintre public și privat. Viața personală este la fel de legată de competiție ca și viața profesională. În aceste condiții, nu e de mirare că anxietatea proliferează în societățile contemporane. …stresul, anxietatea, depresia și tulburările de deficit de atenție sunt răspunsuri psihologice din ce în ce mai comune la lumea din jurul nostru.

Cântul 3: o demonstrație epică a faptului că, în război, soarta bate forța și talentul, iar zeii joacă șah cu destinele muritorilor.

Avem în cantul 2 și acel catalog al corăbiilor… ne scufundăm într-un ocean de informații care, deși impresionant prin amploare, are efectul unui somnifer literar. M-am găsit navigând printre rândurile acestei liste interminabile, întrebându-mă când voi ajunge iar la acțiune.

În al doilea cânt, să-i spunem Visul, zeii par regizori de teatru de absurd, care își distrează publicul - muritor sau divin - cu iluzii. Agamemnon visează victoria, dar este, de fapt, doar păcălit de Zeus. E ca și cum cineva i-ar fi promis cel mai frumos cadou, pentru ca apoi să descopere că este doar o cutie goală. O farsă divină care subliniază, prin râs, absurditatea așteptărilor noastre.

În primul cânt, să-I zicem al Mâniei, Ahile și Agamemnon, se cufundă într-o ceartă de parcă ar fi doi copii disputându-se pe o jucărie. Miza? Onoarea.
În realitate, pare mai degrabă un concurs de a vedea cine poate să se încrunte mai amenințător. Este un spectacol hilar al mândriei umane, un fel de comedie neagră unde orgoliile se ciocnesc, iar zeii se amuză de pe margine.

Am dat restart acestei aventuri neobișnuite. Textul are un limbaj greoi, dificil de urmărit, dar tocmai acest exercițiu face ca atenția să-mi rămână focalizată pe firul narativ. Nu știu de ce, dar în ciuda limbii arhaizante, a topicii nefirești, într-o română a cronicarilor munteni, versurile au o anume culoare și atracție, greu de înțeles.

Tony Grăsanul: omul de la care avem cu toții ceva de învățat.

Nu trebuie să confundăm omul cu straiele pe care acesta le poartă. Noi ne considerăm americani, copii ai secolului XX, occidentali, creştini civilizați (…) Totuşi, aceste denumiri nu ne spun ce înseamnă să fii om, ele doar denotă accidente ce tin de geografie, de timpul naşterii sau de venit material. Care este esența noastră? Care este trăsătura de bază a ființei noastre?

Metoda budistă a Căii cu Opt Ramuri:

Înțelegerea corectă, Gândirea corectă,
Vorbirea corectă, Acțiunea corectă,
Modul de viață corect, Efortul corect,
Atenția corectă, Concentrarea corectă.

„Fericiți cei ce pot întâmpina pe «a fi» și pot intra în împărăția lui multumiți fiind de felul în care și-au încheiat relațiile cu «a face».”

O carte care vorbește, lato sensu, despre libertate.

Gânduri răzlețe și adânci despre cum obstacolul este calea către fericire. Mult înainte de vestiții „gânditori” cu apucături stoice Mark Manson ori Ryan Holiday :)

„Scurt e mai bun decât lung. Din cele 701 de cuvinte din discursul rostit de Lincoln la a doua învestitură, o minune de concizie ea însăși, 505 sunt alcătuite dintr-o singură silabă și 122 din două silabe.“

O porcărie. Nimic substanțial. De evitat.

„Hrabal: O carte bună nu e făcută să-l adoarmă pe cititor, ci ca acesta să sară din pat și să alerge în izmene să-l pocnească în bot pe autor.”

Abandonată...

Suntem departe de a ne fi încheiat socotelile cu Evul Mediu, cu Antichitatea și cu primitivitatea, aşa cum pretinde psihicul nostru. Când colo, ne-am prăbuşit într-o cataractă a progresului, cu o violență cu atât mai sălbatică înainte spre viitor, cu cât ne smulge mai tare din rădăcinile noastre.

Dacă o femeie speră să fie mamă fără a trebui, vreodată, să se confrunte cu dorința copilului de a face mizerie atunci când simte nevoia acută de a defeca, dacă speră să nu se confrunte niciodată cu şocul dintre comoditatea ei şi spontaneitatea copilului, ne putem gândi că dă dovadă de iubire superficială.

Reînvăt limba română

„Orice convingere definitivă e consecința unui viol existențial: și orice aderare fără întoarcere la o singură idee, înseamnă castrarea exact a organului prin care diferențiem și trăim ideile.”

Cioran: un excelent cioplitor de pietre. Dar nu va ridica niciodată o catedrală. Nici măcar o casă a sa.
Un mare poet al limbii (și al gândirii prin limbă).
Cine-l mai crede? Toată lumea îl gustă. Pe cine mai convinge? Lumea îl știe un mare jongleur, funambul, bufon al morții.

„Nişte ostași valahi, reîntorși dintr-o bătălie în Ardeal (unde s-au războit «între cositul întîi și cel de al doilea») fiind întrebați, de un călător străin, dacă au învins sau nu, au răspuns : «asta nu e treaba noastră : noi ne-am bătut numai...»“

„Da, acolo unde Forma lipseşte, ideea nu mai există. A o căuta pe una înseamnă a o căuta pe cealaltă. Sînt la fel de inseparabile ca substanța de culoare, și de aceea Arta este însuşi adevărul.“