Adrian G. Romila > Quotes

“Le Commandant sera oublié, l’Écrivain restera, l’argonaute émergera du cocon dans la lumière telle une larve dépassée et deviendra un papillon bleu, volant vers autant d’horizons qu’il y en aura encore.
(p. 14-15)
*
Uitat va fi Comandorul, va rămâne Scriitorul, argonautul va ieși din cocon la lumină ca o larvă stătută și se va face fluture albastru, zburând spre câte zări o mai putea să prindă.
(p. 14-15 Jean Bart, argonautul)”
― Adrian G. Romila

“La littérature doit produire cette émotion apte à marquer au fer rouge l’âme du lecteur : une douleur, une élévation, une reconnaissance, quelque chose qu’il a ou a pu, lui-même, traverser.

[Literatura trebuie să producă acea emoție care să lase ceva în sufletul cititorului, o durere, o înălțare, o recunoaștere, ceva prin care să fi trecut și el sau măcar să fi putut trece.]
(p. 163-164)”
― Adrian G. Romila, Jean Bart, argonautul

“Mon salut ne sera pas tant que je l’écrive, mon salut sera que je me mettrai là, dedans. […] Ce n’est qu’ainsi que j’échapperai, en me jetant dans un monde que je dessine moi-même, comme un Dieu égoïste et satisfait, définitivement immergé dans son propre univers de mots. Pas à pas, objet par objet, paysage par paysage, être par être, il y aura un nouveau ciel et une nouvelle terre, il y aura des événements extraordinaires, il y aura une éternité bouillonnante, la mienne seule. Un puzzle comme une carte intérieure, avec des gens, des pays, des frontières et des reliefs, un grand tabou mouvant des vies et des morts. De là viendra ma lumière et là sera ma tombe. « Inter folia fuget » […].
*
Salvarea mea nu va fi atât c-o scriu, salvarea mea va fi c-o să mă pun pe mine acolo, în ea. […] Numai așa o să scap, azvârlindu-mă într-o lume pe care eu însumi o desenez, ca un Dumnezeu egoist și satisfăcut, imersat definitiv în propriul univers de cuvinte. Pas cu pas, obiect cu obiect, peisaj cu peisaj, ființă cu ființă, vor fi un cer și un pământ noi, vor fi evenimente extraordinare, va fi o eternitate colcăitoare, numai a mea. Un puzzle ca o hartă interioară, cu oameni, cu țări, cu granițe și cu relief, un mare tablou mișcător al vieților și al morților. De-acolo-mi va veni lumina și acolo-mi va fi mormântul. Inter folia fuget […] .”
― Adrian G. Romila, Acasă, departe

“Despre „Europolis”, la pagina 24 : „[…] în paginile acelea încă mirosind a cerneală tipografică era toată viața lui de până atunci, toată experiența lui de povestaș cu galoane de marinar, de iubitor al marginalilor, al umililor și al suferinzilor, al mării, al fluviului și al depărtărilor, cum toată viața lui era și-n casa aceasta plină de obiecte ca un muzeu vorbitor.”
― Adrian G. Romila, Jean Bart, argonautul