Ioana Chicet-Macoveiciuc

“Întotdeauna problemele tale par cele mai mari, pentru că-ți sunt cel mai aproape. Când începi să afli și calvarul prin care trec alții, parcă mai repede și mai des iese soarele și pe strada ta.”
― Ioana Chicet-Macoveiciuc, Miercuri, respiram

“Așa și cu greul din viață. În primele clipe, când afli vestea cea rea, totul pare fără ieșire. Crezi că o să mori de durere și de neputință. Dar nu mori, nu, omul duce enorm de multe, mult mai multe decât își poate imagina vreodată. Chiar și când nu mai poți, tot mai poți un pic. Trebuie doar să stai pe loc și să aștepți să te obișnuiești cu durerea. Apoi, încet-încet, de cele mai multe ori, afli că negrul nu e atât de dens. Începi să vezi nuanțele de gri, raza mică de lumină. O prinzi și trăiești mai departe încă o vreme, până când te lovește următorul întuneric, și iar plângi cu disperare, iar aștepți să te obișnuiești cu durerea, iar cauți raza de speranță, iar tragi soarele pe strada ta. Și tot așa, iar la final, se cheamă c-ai trăit cu-adevărat, c-ai luptat pentru tot ceea ce ți s-a întâmplat bun.”
― Ioana Chicet-Macoveiciuc, Miercuri, respiram