Moni Stănilă's Blog

Nu am mai postat de mult pe blog, dar acum vreau să vă împărtășesc câteva poeme din ceea ce va fi cartea de debut în poezie a lui Nick Făgădar, una care m-a copleșit prin prospețime, imagini, emoție. Una din acele zile în care te bucuri să citești poezie!

Am avut ocazia să întâlnesc

câțiva câini

Ultimul

nu s-a împrietenit

nu a mâncat saleuri cu rom și cola

nu a dat din coadă

decât rar

Ce să fac eu

lângă un câine fără coadă

pretențios la mâncare

și băutură

Am stat o vreme

i-am facut poze

până când bateria a cedat

și am auzit vântul

Facebook

Mulțumesc că îmi aduci aminte

din când în când

că eram mai tânăr

că eram mai slab

că eram mai fericit

că aveam mai mulți prieteni

că eram interesant

că eram în altă parte

că mă credeam important

că nu fumam

că plecam des

că rămâneam puțin

în poze

Sarcasm

Când nu ai chef să pui mâna

scuipi arici din vârful limbii

Ceva în capul tău știe

că ești singur oricum

Decât să îți zdrelești pumnii

alegi să vorbești căcaturi deștepte

tu nu ești prea inteligent

nici umil

De multele ori în care ai vrut

să te omori

gândul că cineva mult mai rău

decât tine

va supraviețui

te-a oprit

Somn

Nu am niciun chef să mă culc

am băut singur

și aș mai bea

La început

ai impresia că aștepți

să mai apară vreunul ca tine

asculți MP3-uri

tare

să știe vecinii că te simți bine

Ți-e frig la picioare

nu mai ai vodcă

oamenii dorm cu mâine

într-un plic pe noptieră

Cred că au o hartă

sau o pungă cu droguri

poate doar timbre.

Decese. Comemorări

Întârziat ca un nemuritor

a venit să își îngroape tatăl

pe care îl purta sub pardesiu

ca pe o vestă antiglonț

ca pe o biblie bună la toate

ca pe un antrenor

ca pe o pereche de plămâni

ca pe o mănușă din fontă

ca pe o mâncare simplă

ca pe un calorifer

o coadă de măturoi

o zăpadă.

Pace bună lighioanelor

Bunica spăla rufe într-un lighean

din aluminiu

în curte

vara

Era ca o tipsie combinată cu o cască de neamț

lovită toată

zici că trăise prin două războaie

Săpunul de casă e untos și în loc de babălși

face un fel de jeg

gri

un fel de rană udă sub un pansament

un fel de nu meritați

nici măcar să lingeți

zerul nespălat

de pe buza îndoită a ligheanului

în care se spăla

bunicul meu

seara.

Siguri de incertitudine

de macazul

de arpegiul fals

care distribuie noi sensuri

Siguri că suntem singuri

că alegem asta pentru că nu știm altfel

că suntem mai puțin decât fântâna în care

nu ne-am înecat

dar din care am băut

laolaltă cu toți ceilalți

cu noi înșine

cu părinții noștri

cu vitele care ne aduc aminte

de simplitate

de un fel anume de a te prăbuși

în genunchi

în fiecare seară

să dormi.

In the bus stop 33 a board:

82 percent of people from Timisoara have forgotten. Have you?

I’ve forgotten if Leia Sorin had brown hair

He has no picture at the cathedral. We have no saints

people didn’t die in jail

nothing happened in 89

except for no more school uniforms

and we burned the cravats

Pitesti = Dacia; (Roman Braga + Sorin Leia + Sandu Tudor + 1234 deads = Iliescu, Basescu, Constantinescu

Arsenie Papacioc is praying for everyone’s salvation)

I believe that Sorin had dark hair / hyperbolised in my mind

slightly Christ like and maybe beautiful – if I hadn’t looked at

his face in February

recently dug out of the common grave

with one metal eye (7.62 mm)

(Trans. Florina Luminos)

De vreme ce nu sunt prin preajmă, am rugat blogul să îți zică la mulți ani și toate cele bune. Bucurii, sănătate, surprize plăcute.

Inimioare de la noi! (Ne auzim curând!)

Nu zic câți ani, dar îți amintesc cam cât a trecut

Fan-Tagebuch

1.Editorial

Zwei Herzen schlagen aneinander. Schon immer habe ich sie so gekannt: die Mutter und den Vater.

Baumsträuße vor dem Fenster gedrängt.

Es ist ein Herbst wie jeder Herbst. Bunt.

Eigentlich macht er nicht viel her. Nicht einmal die Menschen, die im Müll wühlen, wirken aufsehenerregender.

Und ich, vor dem Parlamentsgebäude, winke: Seid gegrüßt, seid gegrüßt.

Mach den Mund auf.

(Ich schließe die Augen, öffne die Türen weit, heraus dringt ein Luftschwall, lässt

mein Haar wehen, von hinten fällt Licht über mich. Ich wirke größer, schlanker. Ich bin jung und schön wie Russel Crowe in Gladiator)

Vor mir erscheinen Berge alter Frauen,

politisieren russisch lautstark über Europa.

Kühle Musik, kühle Szenerie. (Intertext:) und mein Herz schlägt an den Himmel,

ein Trommler mit dem Kopf in den Wolken und beiden Beinen auf dem Mond.

Rede endlich,

und ich sage zu ihnen:

Zwei Dinge haben mich gewundert im Leben: was Dostojewski geleistet hat in der Prosa

Und Manuel Neuer im eigenen Strafraum.

Traducere de Anke Pfeifer

Un altfel rezumat video. Mie mi-a plăcut foarte mult. Mulțumesc Cezar:

http://www.tvrplus.ro/editie-cartea-cea-de-toate-zilele-391521

.

Nepoata mea a împlinit 13 ani în septembrie, iar astăzi, de Sfântul Dimitrie, are 13 ani de când a devenit creștină. La mulți ani, draga noastră!

.

Înainte de aceste date, pe când mai avea 12 ani, i-am spus să scrie un text critic despre Colonia fabricii. Textul a ieșit minunat, haios, chiar dacă tehnic mai putea fi „lucrat”. Dar de ce să le luăm copiilor ce e al lor?

.

Ia vedeți:

.

Colonia fabricii, Cartea Românească, 2015

.

Colonia fabricii este un jurnal al istoriei familiei Stănilă, cu date despre membrii familiei, care povestește despre trei oameni: Alexandru, Ion și Dan, despre soțiile si copiii lor .

Autoarea face prin cuvintele și expresiile ei ca viețile personajelor să devină o minunată poveste pentru o carte .

Cel mai mult mi-a plăcut povestea despre Dan, care a avut o viață cu multe amintiri frumoase dar și triste. Cartea te face să retrăiești sentimentele celor trei personaje principale. Mărul dulce care apare este și acum în grădină, ba chiar este cel mai bun măr din Baloșești.

În carte apar și cele trei surori Miha, Dana și Moni. O parte amuzantă este cand cea mai mică dintre surori (Moni) nu poate să îl pronunțe pe ”r”.

Fiecare poveste în parte are ceva aparte, care ne arată că cele trei personaje sunt complet diferite. Fiecare a avut amintiri foarte frumoase, fiecare visa la o viață frumoasă alături de o familie bună. Cartea este bine scrisă, îmi place că sunt introduse scrisori primite de la prietenii personajelor și documente ale oamenilor familiei.

Este frumos că atunci când citești cartea trăiești sentimentele personajelor.

În poezii totul este adevărat și asta e super. Mulți oameni, când aud titlul cărții , cred că această carte este chiar despre Colonia fabricii, dar de fapt este despre istoria familiei noastre, iar mie mi se pare că titlul este super și că se potrivește poveștii. Chiar trebuie să ai inspirație să îți vină așa idee. Deci asta mai este o parte super din ”Colonia fabricii”.

Pe lângă asta mai este și cantitatea, care este medie. Când vezi cartea, ți se pare că este puțin scris, dar, când începi să citești, îți dai seama că este chiar mare, că sunt multe detalii și lucruri interesante despre familie.

Nu este nimic de criticat la această carte, decât că este o carte super super frumoasă! Și nu cred că-i poate găsi cineva vreo critică. Sper ca autoarea să mai scrie cărți ca aceasta.

.

Antonia Bălu (12 ani)

.

În urma cercetărilor de fraudare a examenului de Bacalaureat de la liceul Traian Vuia din orașul Făget, sesiunea 2015, îmi exprim public unele nedumeriri, nu înainte de a menționa că am fost cadru didactic în județul Timiș mai mulți ani și nu am participat vreodată la vreo formă de fraudare, nu am luat mită și nu am acceptat să fiu profesor supraveghetor la BAC.

Matematica sau (i)logica folosită de Inspectoratul Școlar Județean Timiș în stabilirea sancțiunilor mi se pare defectuoasă, părtinitoare, penibilă, coruptă.

Să vedem punctual:

1. Nici unui membru al comisiei nu i s-a desfăcut contractul de muncă, deși există numeroase erori de procedură.

2. Nici unui profesor supraveghetor din mediul urban nu i s-a desfăcut contractul de muncă.

3. Nici unui profesor supraveghetor cu vechime nu i s-a desfăcut contractul de muncă.

De fapt au fost dați afară 8 profesori după cum rezultă din articolul publicat de Opinia Timișoarei, 9 din informațiile mele. Cadrele didactice concediate sunt din: Curtea, Dumbrava, Fârdea și Sudriaș. Altfel spus niște învățători de la capăt de linie, titularizați în ultimii ani. Aceasta este dreptatea românească ce eliberează un politician într-un an, unul care fură miliarde, dar dă sentințe de 7 ani Babei Ioana care a furat din stradă o găină călcată de mașina primarului.

Să revenim la matematică

(Conform informațiilor apărute deja în presa locală și națională):

1. În 10 clase din 13, elevilor li s-a permis să comunice între ei. În multe cazuri profesorii le-au furnizat materiale și informații elevilor. La cele 10 clase ar trebui să îi avem în vedere, pe lângă membrii comisiei, numeroși și ei, care aveau obligația de a asigura buna desfășurare, pe toți cei 20 de supraveghetori. Care sunt criteriile pentru care li s-au desfăcut contractele de muncă la doar 9 supraveghetori? Încă o dată: s-au clonat cei nouă supraveghetori la 10 clase?

2. Vă amintiți de acel „copiați cu bun simț”? Nu vorbim despre o persoană căreia i s-a desfăcut contractul de muncă.

3. La doi dintre supraveghetori li s-a imputat faptul că miercuri și vineri au fost împreună, ori regulamentul cere schimbarea echipei de supraveghere la fiecare probă. Ok, dar cadrele respective au spus în timpul audierii de la Inspectorat că au fost trimise împreună acolo de unul dintre membrii comisiei. Da, unul dintre cei care și-a păstrat serviciul. Vorbim deci de o eroare de procedură ce nu ține de răspunderea celor doi supraveghetori, care nici măcar nu erau prezenți la tragerea la sorți a sălilor de examen deși ajunseseră acolo cu 90 de minute înainte de începerea probei de examen.

4. Un procent considerabil din cei 9 supraveghetori (țapi ispășitori ai unui sistem corupt) nu a fost surprins de camere discutând cu elevii sau înmânându-le materiale ca în alte cazuri.

5. Prin „pile” (că așa merg treburile la noi în România) am reușit să văd câteva din deciziile înmânate de Inspectorat directorilor școlilor. În calitate de jurnalist am tot dreptul să protejez sursa, dar vă asigur că atât la profesorul concediat, cât și la cel sancționat cu 15% din salariu pe 3 luni, capetele de acuzare erau identice. Atunci de ce unul „zboară” altul „stă”?

6. Tot din surse am aflat că profesorilor în cadrul audierilor nu li s-au pus la dispoziție imaginile în baza cărora au fost acuzați.

7. La unii supraveghetori li s-a imputat comportamentul altora, așa cum s-a văzut ulterior din decizia de desfacere a contractului de muncă.

8. Am văzut cu ochii mei o decizie de desfacere a contractului de muncă bazat exclusiv pe acuzația că în minutele cutare și cutare elevii din prezenta sală au vorbit. Subliniez: NU AU SCHIMBAT FIȚUICI, NU AU FOST AJUTAȚI DE CADRUL DIDACTIC, PUR ȘI SIMPLU AU VORBIT ÎNTRE EI, iar bietul supraveghetor în atotputernicia lui nu i-a scos afară. Elevul cutărică și elevul cutărică. PĂI CUM SE FACE, DOMNILOR INSPECTORI, CĂ LA FIECARE EXAMEN DE TITULARIZARE LA CARE AM PARTICIPAT, CÂTE UN NECUNOSCUT, CONCURENT CU MINE, MĂ FLUIERA SĂ ÎI AMINTESC ANUL ÎN CARE A AVUT LOC CUTARE EVENIMENT?

Nota bene: nu am fost și nu voi fi apărătorul celor care copiază, am avut de tras destule din cauza celor care m-au depășit cu note copiate sau obținute prin intervenții. Ăsta e nivelul învățământului din România. Consider că într-un fel sau altul acest mod de absolvire trebuie să dispară. Dar tocmai de aceea vă spun: nu va dispărea prin datul cu sapa la baza piramidei, nu veți schimba nimic bătându-vă joc de ultimii titularizați de pe la sate, găsind scuze și pretexte cadrelor care stau în vârful piramidei. La 140 de elevi dați afară din examene nu au cum să fie vinovați doar 9 supraveghetori, care și așa au fost intimidați. Elevilor nu li s-au dat sancțiuni diferite. Cadrelor didactice da!

Gasind țapi ispășitori și păcătuind înaintea lui Dumnezeu, nu veți acoperi rușinea din sistemul de învățământ pe care, așa cum am spus, îl știu! Personal mi-am obținut notele de drept (la titularizare) doar în urma contestațiilor.

Vreți să dați profesorii afară? Începeți cu inspectorii! Două salarii cheltuie un amărât de profesor pentru primirea, hrănirea și cadorisirea inspectorilor veniți pentru gradele didactice.

Vreți să dați afară profesorii de la Făget? Dați-i pe toți! Sau începeți de la cap, că știți bine proverbul cu peștele.

Vreți să dați un exemplu mazilind Făgetul? Luați la verificat toate înregistrările video din județ/țară! Și după ce veți scoate din Bacalaureat 90% din absolvenții țării, desfaceți contractele de muncă la toate cadrele didactice și puneți lacăte pe școli!

E mai mare rușinea să vă bateți cu niște învățătoare de la sat ca să puteți acoperi frauda la nivel înalt, ca să salvați profesorii cu vechime. Aș vrea să văd inspectorul care a predat la trei clase simultan într-o școală de sat. Ce rușinos! Îmi dau lacrimile de jenă! Voi cum dormiți noaptea?

Vă rog din suflet, când vor veni contestațiile, căci vor veni!, îndreptați rușinea asta! Dacă vreți să îndreptați lucrurile, faceți-o corect și transparent, nu așa! Lăsați-i pe învățători în pace și uitați-vă sub preș!

PS. Ăsta e doar începutul! Nu mă voi lăsa până nu voi ajunge la toate deciziile și la toate poveștile. Sunt din zonă, e simplu!

UPDATE

În urma publicării acestui text am fost contactată de noi surse. Am aflat între timp că e 100% informația conform căreia s-a intervenit cu pile în timpul cercetărilor.

Când am fost copilă mi-au atras atenţia următoarele versuri ale lui Lucian Blaga: „Ce ne va ţine totdeauna tineri? / Adu o jertfă zi cu zi / zeiţei mari, păgânei Vineri! / Hrăneşte cald, oricare-ar fi, / un vis ce nu se va-mplini!” (Întrebare şi răspuns). Am încercat atunci să îmi imaginez că într-o zi voi deveni un muşchetar celebru ca d’Artagnan.

Apoi, cu trecerea anilor, m-am prins că nu e obligatoriu să visezi la ceva imposibil, ci e mult mai simplu: ajunge să ai pasiuni, să ştii să naşti pasiuni, să le stârneşti şi să te bucuri de ele. După ce în primăvara asta am fugit rupându-mi picioarele să fac poze la toate zburătoarele întâlnite, uitând de vârstă, bani, serviciu, dureri de oase, m-am prins că nu e greu să îţi inventezi noi pasiuni. De la ornitologie, imediat ce căldura a devenit insuportabilă, deci tocmai la începutul verii, am căutat să trec la o nouă pasiune care să nu mă scoată din casă şi care să mă ajute să uit de vârstă, bani, serviciu, dureri de oase. Momentul a coincis şi s-a identificat cu începutul Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia. Implicarea mea emoţională a fost atât de totală, încât am ajuns la concluzia că dacă îmi va da Dumnezeu 80 de ani, voi găsi la orice vârstă întrebarea şi răspunsul (blagian) care să ascundă sub o mască de riduri veşnica tinereţe.

Însă ca bucuriile să fie desăvârşite e o mare nevoie de o învăţătură. Ca să te implici, ai nevoie de un câştig. Şi nu mă refer la cele materiale. Fiindcă să nu îşi imagineze cineva că am fugit după pariuri. Nuuuu! Speranţa unui câştig bănesc îţi face praf orice pasiune. Aşa că după ce am aflat unde, când şi cum trăiesc codobatura, muscarul gulerat, codroşul, scorţarul, inăriţa, presura şi alte câteva zeci de păsări, m-a prins pofta să vă spun ce am învăţat din acest camionat; punctual.

Minge 1. Intuiţia primeşte coloratura clarviziunii când nu te înşală. Am spus de la primul meci că naţionala Germaniei va lua cupa. Aşa a fost! Iar după o lună de atenţie am fost răsplătită cu un ghem de ace în stomac, în cele 113 minute ale finalei, de la fluierul de start până la golul lui Mario Gotze.

Carte 1. Bucuria mea a echivalat cu succesul pe care l-a avut poetul Ion Buzu după debut. Pe când avea 18 ani, am spus clar că sunt convinsă ca va reuşi. Tot aşa cum nu m-am îndoit de şansa Germaniei.

.

Minge 2. Bătaia istorică de care a avut parte Brazilia în meciul cu Germaniei (7-1) a fost – fără îndoială – din pricina celor care i-au împins pe nedrept până în semifinală. Dacă arbitrii nu ţineau cu orice preţ să câştige Brazilia, încă din primul meci contra Croaţiei, luau şi ei o bătaie cu un gol-două diferenţă şi nu mai intrau în istorie ca cea mai bătută echipă într-o semifinală.

Carte 2. Când criticii şi membrii juriilor la concursuri literare şi artistice înaintează candidaţi pe alte principii decât cele valorice, îi „ajută” pe premianţi să devină într-o zi naţionala Braziliei şi să îşi frângă gâtul în faţa concurenţilor mult mai valoroşi. Aşa că nu sunt ajutaţi, ci sunt împinşi într-o impostură care îi va face de ruşine la un moment dat. Iar cel cu fluierul la piept (fie el critic sau un coleg cu influenţă) devine din cumătru un călău fără voie. S-au văzut destule de acest fel.

.

Minge 3. Chiar dacă cei slabi îşi frâng gâtul şi fac dovada că au fost împinşi de la spate, întotdeauna va exista o diferenţă între clasa „aristocraţilor” şi cea a „cenuşăreselor”. Dacă revolta tuturor (a celor de la FIFA inclusiv) împotriva lui Zuniga a fost una uriaşă, după ce acesta l-a faultat pe starul brazilian Neymar, nu s-a auzit nici pâs la intrarea nu doar dură, ci şi foarte urâtă comisă de francezul Blaise Matuidi asupra nigerianului Ogenyi Onazi. Neymar a avut o problemă, e adevărat că gravă, la coloană, necesitând o lună de recuperare, iar sărmanul Onazi dublă fractură de tibie şi peroneu şi minimum două luni de stat pe bară.

Carte 3. Aici nu voi ţine mult mingea în joc, ci voi degaja rapid (cu menţiunea că Neymar merita atenţie, nu spun nu, dar şi Onazi la fel!) după o simplă întrebare: pe când la noi şi un Festival Internaţional de Poezie Eugen Cioclea (nu doar Vieru)?

.

Minge 3 secund. În aceeaşi linie de discuţie se situează şi muşcătura lui Luis Suarez. Sărmanul (cenuşăreasă!) uruguaian care a primit nişte suspendări colosale fiindcă l-a muşcat pe italianul Chiellini. Toată lumea a explodat: Hannibal Lecter! Primitivul şi sălbaticul Suarez! Da, nu spunem nu, urât gest. Dar care credeţi că a fost decizia FIFA? Amendă mare, interdicţia de a mai juca şi – aici e marea nebunie: – interdicţia de a se antrena cu actualul club. Eu spun în felul următor 1: dă-i amendă şi trimite-l la psiholog. Adică îi dai o sancţiune, dar încerci şi să îl ajuţi, nu îl sancţionezi, apoi îi tai capul; şi 2: Matuidi şi Zuniga, poate nu cu intenţie, şi-au rănit adversarii, care nu mai pot juca o vreme, afectându-le cariera, pe când Suarez a făcut un gest prostesc care a stârnit doar râs şi revoltă. Totuşi sancţiunile date lui au fost mult mai aspre. Gest nesportiv? Poate. Şi măcelărirea adversarului e gest sportiv?

Carte 3 secund. Nu putem da la o parte un scriitor extraordinar de talentat doar pentru că bea din când în când, iar alteori mai şi înjură. Dar în acelaşi timp să iertăm faulturile incorecte dintre scriitorii aceleiaşi generaţii. Întreb din nou: unde se situează Cioclea, unul dintre cei mai importanţi poeţi născuţi la noi?

.

Minge 4. Nu poţi fi suporterul unui singur fotbalist. Toţi erau înnebuniţi: Messi, Neymar, Ronaldo! Mai puţin s-a vorbit de Muller care a avut mai multe reuşite decât colegii amintiţi. O echipă de fotbal intră pe teren cu 11 oameni, dacă echipa, antrenorul şi suporterii nu înţeleg asta e trist. Şi nici vedetele nu prea înţeleg, din cauza asta aşteaptă elogii, dar încearcă mereu să pară mai buni decât colegii lor. Poate excepţie face Arijen Robben, olandezul căruia i-aş fi dat cu încredere balonul de aur de la Adidas. Dar ce să faci, cine e de vină că Olanda a fost sponsorizată de Nike?

Germania a avut o echipă, nu un star. Orice jucător putea oricând să fie înlocuit. Ei nu puteau pierde trofeul fiindcă Sami Khedira nu a putut juca finala. Şi nu au avut emoţiile Braziliei fără Neymar, Uruguayului fără Suarez, nici speranţele Argentinei în Messi şi ale Portugaliei în Ronaldo. Germania a avut o echipă. În concluzie au luat trofeul. Pe merit.

Carte 4. Nu poţi fi cititorul unei singure cărţi sau al unui singur autor. Istoria literară ne arată că marile revoluţii culturale (să ne uităm în cultura română, perioada interbelică) e făcută de o echipă, nu de un singur om. Şi chiar dacă avem un Urmuz, avem o întreagă avangardă pe lângă el. Avem un Cărtărescu extraordinar de bun, dar nu e singurul extraordinar de bun. Aşa că cei care oferă burse şi premii, cei care plătesc traduceri sau trimit un scriitor peste hotare, trebuie să înţeleagă că nu poate fi mereu acelaşi şi nici nu poate fi selectat după dorinţa exclusivă a sponsorului (vezi Adidas). Nu poţi face asta dacă vrei să joci finala mare.

PS. Se apropie preliminariile pentru Euro 2016: hai Moldova, hai România! Ole!

Text publicat în august, anul trecut, în revista Moldova

Timpul se scurtează şi nu mai reuşesc să intru pe acest blog.

M-am gândit totuşi să trec aici şi ultima mea carte.

Despre care Bogdan Suceavă nota pe facebook:

„E un ‘Război și pace’ cu bănățeni, peste ei trece tăvălugul istoriei, un veac nenorocit, pe lângă tragediile personale, care nu lipsesc. Se ia timpul unui veac întreg și se topește într-o singură poveste abordată din trei unghiuri narative (în poem!), cu adânci rădăcini în realitate, cam așa cum a făcut Truman Capote cu ‘In Cold Blood’, apoi se imprimă textului o atingere elegiacă de la altitudinea căreia se vede ce s-a petrecut în satul zis Baloșești (unde o bună parte dintre locuitori se numeau Stănilă, cam așa cum în Ibănești, în Mureș, o bună parte se numeau Suceavă). De fapt, asta e o oglindă mult mai generală, sau cum altfel să citim că „nimănui nu-i vine să moară fără o pușcă la cap” (p.48). Dar ce sunt aceștia, născuți războinici? Nu, ci ei sunt de meserie supraviețuitori. Iată și aici: „Dacă nu plângi, n-ai cum să vezi” (p.70). E plin de diamante ascunse-n text, și n-am să explic aici de ce Burcoș e un „câine planetă”. Am citit dintr-un foc ‘Colonia fabricii’, de Moni Stănilă; ca să fie o carte perfectă lipsește doar o căciulă pe ă la rândul 1, p.48, în rest se leagă tot, un poem scris ca un thriller, cu materie de cronică de familie, prea adevărat pentru multe istorii de familie din partea asta de lume.”

1. Ora de religie a devenit opțională sau facultativă?

2. Ce s-a schimbat?

Am predat religie între anii 2004-2008. Cred și astăzi că am avut o relație foarte bună cu elevii mei. Cred că nu i-am traumatizat.

Ani de zile am urmărit lupta împotriva orei de religie fără să o înțeleg. Toată lumea știe că puteai și înainte să retragi copiii de la oră.

Mi s-a întâmplat doar la Jimbolia, unde erau multe confesiuni și câtiva tineri care se declarau atei. Am fost informată, am acceptat situația. Cei de alte confesiuni au spus că voi primi notele de la biserica lor la sfârșitul semestrului. Nu mă laud, fiindcă în lista mea de FB sunt mulți din foștii elevi. După câteva săptamâni am fost rugată să îi las să asiste la clasă. Le-am dat voie, cu bucurie, desigur. După două luni mi-au cerut să îi evaluez eu.

Am pus doar întrebări din Biblie neoprotestanților, din istorie declaraților atei, din doctrina ortodoxă ortodocșilor.

Nu am cerut să învețe „pe de rost” decât Tatăl nostru și cele 10 porunci. Nu am folosit caietele, nu am dictat în vreun caiet de religie mai mult de 5 rânduri (la clase mari), o dată pe lună. Am avut discuții, întrebări, activități.

Am văzut manuale slabe și la alte materii. Aveam o colegă la Jimbolia care dădea 4 la desen, fără ca cineva să ceară scoaterea desenului din școli, ci doar a respectivei colege.

Am avut trupa de teatru Mâșkin, formată de mine, cu elevii mei de la Religie, care a convins-o pe Roxana să citească Idiotul. Am luat locul întâi pe județ.

La clasa a 12-a am fost cu poezie tânără contemporană la clasă (Claudiu Komartin, Dan Sociu, V.Leac ș.a.) ca să vedem dacă există vreo raportare la divinitate în poezia actuală.

Și nu, nu am fost o profesoară exceptională, tot la Jimbolia înaintea mea predase religie Mihai Roman. A fost o adaptare grea, după un profesor iubit de elevi, deștept și pregătit.

Recunosc că mulți profesori de religie nu aveau suficientă pregătire sau charismă. Dar oare la celelalte materii toți sunt charismatici și bine pregătiti?

Mie îmi pare rău după ora de religie. Nu s-au schimbat multe. Înainte faceai cerere că nu vrei la religie, acum faci o cerere că vrei.

Problema e în familiile dezbinate. Cred că ora asta era utilă pentru copiii cu părinții plecați. Cred că ei nu vor pune cerere de participare. Cred că în acest moment presiunea pe profesorii de religie va fi pusă de directori, nu de copii.

îmi pare rău!