Nu am mai postat de mult pe blog, dar acum vreau să vă împărtășesc câteva poeme din ceea ce va fi cartea de debut în poezie a lui Nick Făgădar, una care m-a copleșit prin prospețime, imagini, emoție. Una din acele zile în care te bucuri să citești poezie!

Am avut ocazia să întâlnesc

câțiva câini

Ultimul

nu s-a împrietenit

nu a mâncat saleuri cu rom și cola

nu a dat din coadă

decât rar

Ce să fac eu

lângă un câine fără coadă

pretențios la mâncare

și băutură

Am stat o vreme

i-am facut poze

până când bateria a cedat

și am auzit vântul

Facebook

Mulțumesc că îmi aduci aminte

din când în când

că eram mai tânăr

că eram mai slab

că eram mai fericit

că aveam mai mulți prieteni

că eram interesant

că eram în altă parte

că mă credeam important

că nu fumam

că plecam des

că rămâneam puțin

în poze

Sarcasm

Când nu ai chef să pui mâna

scuipi arici din vârful limbii

Ceva în capul tău știe

că ești singur oricum

Decât să îți zdrelești pumnii

alegi să vorbești căcaturi deștepte

tu nu ești prea inteligent

nici umil

De multele ori în care ai vrut

să te omori

gândul că cineva mult mai rău

decât tine

va supraviețui

te-a oprit

Somn

Nu am niciun chef să mă culc

am băut singur

și aș mai bea

La început

ai impresia că aștepți

să mai apară vreunul ca tine

asculți MP3-uri

tare

să știe vecinii că te simți bine

Ți-e frig la picioare

nu mai ai vodcă

oamenii dorm cu mâine

într-un plic pe noptieră

Cred că au o hartă

sau o pungă cu droguri

poate doar timbre.

Decese. Comemorări

Întârziat ca un nemuritor

a venit să își îngroape tatăl

pe care îl purta sub pardesiu

ca pe o vestă antiglonț

ca pe o biblie bună la toate

ca pe un antrenor

ca pe o pereche de plămâni

ca pe o mănușă din fontă

ca pe o mâncare simplă

ca pe un calorifer

o coadă de măturoi

o zăpadă.

Pace bună lighioanelor

Bunica spăla rufe într-un lighean

din aluminiu

în curte

vara

Era ca o tipsie combinată cu o cască de neamț

lovită toată

zici că trăise prin două războaie

Săpunul de casă e untos și în loc de babălși

face un fel de jeg

gri

un fel de rană udă sub un pansament

un fel de nu meritați

nici măcar să lingeți

zerul nespălat

de pe buza îndoită a ligheanului

în care se spăla

bunicul meu

seara.

Siguri de incertitudine

de macazul

de arpegiul fals

care distribuie noi sensuri

Siguri că suntem singuri

că alegem asta pentru că nu știm altfel

că suntem mai puțin decât fântâna în care

nu ne-am înecat

dar din care am băut

laolaltă cu toți ceilalți

cu noi înșine

cu părinții noștri

cu vitele care ne aduc aminte

de simplitate

de un fel anume de a te prăbuși

în genunchi

în fiecare seară

să dormi.