întunecare Quotes

“„Nimeni nu înțelege pe nimeni”. Flaubert a spus-o parcă aceasta!...Dar realitatea e încă mai plină de înfricoșare. „A nu înțelege” înseamnă a fi încercat să înțelegi și a nu fi izbutit. „Nimeni nu vrea să cunoască pe nimeni”. Acesta e adevărul teribil!... Trăiești cot la cot cu semeni de-ai tăi, pe care n-ai curiozitatea să-i cunoști nici cât ai avea-o pentru o vietate din altă planetă ori din altă epocă geologică… Și acești oameni necunoscuți între ei, indiferent, alcătuiesc un oraș, o țară.”
― Cezar Petrescu, Întunecare vol. 1

“Ea nu se simțea la îndemână decât între patru ochi, retrasă de soare, unde căpăta îndată căldură în glas și gândurile i se dezmorțeau. [...]
Nu purta floare, podoabă, parfum. Totul era șters, simplu, în dorința să treacă neobservat. Părea că ignoră frumusețea-i misterioasă și morbidă. Nu cerea decât să fie uitată.”
― Cezar Petrescu, Întunecare vol. 1

“Toți au devenit insensibili! gândi Maria Probotă [...] Niciodată n-am crezut că oamenii pot rezista la atâtea suferințe. Ni se pare peste puterile noastre: a doua zi îndurăm altele mai cumplite, și totuși trăim!... Ne trezim repetând gesturile automat.”
― Cezar Petrescu, Întunecare vol. 1

“Dar dacă s-ar fi aplecat sora lui Radu Comșa, să-i vadă ochii mai de aproape, ar fi deslușit, în sfârșit, genele ude de lacrimi. De lacrimi care plângeau tot ce nu se poate înțelege și spune.”
― Cezar Petrescu, Întunecare vol. 1

“Niciunul nu-și ridica ochii spre cimitirul de aici.
Nu-și aminteau că există, că îi așteaptă. Numai așa viața mai putea fi încă trăită, cu această teribilă putere de-a uita.”
― Cezar Petrescu, Întunecare vol. 1