Ii Ww Quotes

“Nu le era foame. Desfăcură un borcan cu dulceață, o cutie cu biscuiți, iar Jeanne făcu cu foarte mare grijă o cafea, din care mai rămăseseră vreo cincizeci de grame, o moca pură, rezervată până atunci marilor ocazii.
-Dar ce ocazie mai mare vom găsi? întreabă Maurice.
-Nici una de acest fel, sper, răspunse soția lui. Totuși, trebuie să recunoaștem că nu vom mai găsi curând o cafea ca asta, daca mai durează războiul.
-Aproape că-i dai savoare păcatului, zise Maurice, inhalând aroma pe care o răspândea cafetiera.”
― Irène Némirovsky, Suite Française

“-Ce vrei să înțelegi? Nu e nimic de înțeles, răspunse el, străduindu-se s-o liniștească. Există legi care guvernează lumea și care nu sunt făcute nici pentru, nici împotriva noastră. Când izbucnește furtuna, nu mai ai pică pe nimeni, știi că fulgerul este produsul a două sarcini electrice contrare, iar norii nu te cunosc pe tine. Nu le poți reproșa nimic. Și de altfel ar fi ridicol, n-ar înțelege.
-Dar nu-i același lucru. Aici sunt fenomene pur umane.
-Numai în aparență, Jeanne. Par provocate de cutare sau cutare om, de cutare împrejurare, dar se întâmplă ca în natură: după o perioadă de calm vine furtuna, care are un început, sfârșit, după care urmează alte perioade de calm mai mult sau mai puțin lungi! Spre nenorocirea noastră, ne-am născut într-un secol de furtuni, asta e tot. Se vor liniști.”
― Irène Némirovsky, Suite Française

“Simțea milă de tovarășii lui de suferință, dar o milă lucidă și rece. La urma urmelor, aceste mari migrații umane păreau dictate de legi ale naturii, își zicea el. Deplasări periodice de mase considerabile erau probabil necesare popoarelor, cum e transhumanța pentru oi. În mod straniu, ideea îl întărea.”
― Irène Némirovsky, Suite Française

“Și rezonanța umană a acestor vorbe, gestul, tot ce dovedea fără putință de tăgadă că nu era un monstru însetat de sânge, ci un soldat ca ceilalți sparseră deodată gheața între sat și german, între țăran și invadator.”
― Irène Némirovsky, Suite Française

“Mulțimea aceea vrednică de milă nu mai avea nimic uman, ci semăna cu o turmă care aleargă în devălmășie; erau prinși în matca unei uniformități ciudate. Hainele șifonate, fețele trase, vocile răgușite îi făceau să semene toți între ei. Toți făceau aceleași gesturi, rosteau aceleași cuvinte.”
― Irène Némirovsky, Suite Française

“Era deopotrivă o consolare și o mare tristețe să te simți atât de diferit de ceilalti oameni. Își coborî spre ei ochii spălăciți. Valul de mașini nu mai contenea, iar figurile sumbre și îngrijorate semănau toate între ele. Biata specie! Ce-o preocupa? Ce va mânca, ce va bea? El se gândea la catedrala din Rouen, la castelele de pe Loare, la Luvru. Una singură dintre aceste pietre venerabile face cât o mie de vieți omenești.”
― Irène Némirovsky, Suite Française

“Aparțineau acelei clase din marea burghezie franceză care prefera să-și vadă copiii fără pâine, fără carne și aer decât fără diplome...”
― Irène Némirovsky, Suite Française

“-Cred... că individul n-ar trebui sacrificat în felul ăsta. Mă refer la noi toți. Ni s-a luat prea mult! Iubirea, familia... E prea mult!
-Asta e, doamnă, problema principală a timpului nostru, fie că vorbim de individ sau de comunitate, pentru că, nu-i așa, războiul este opera comună prin excelență. Noi, germanii, credem în spiritul comunitar în sensul în care se spune că albinele au simțul stupului. Lui îi datorăm totul: sevă, strălucire, parfumuri, iubiri...”
― Irène Némirovsky, Suite Française

“Totul era corect; le va oferi puțin mai târziu vizitatoarelor o carafă cu oranjadă și biscuiți pudrați. Doamna Perrin nu va fi șocată de meschinăria acestei gustări. Din contră, va vedea în ea o nouă dovadă a bogăției familiei Angellier, căci, cu cât ești mai bogat, cu atât ești mai avar. Va recunoaște în ea propria-i preocupare de a face economie și acea aplecare spre ascetism care e în natura burgheziei franceze și adaugă plăcerilor ei secrete și rușinoase o amărăciune tonică.”
― Irène Némirovsky, Suite Française

“... dacă ar primi mâine ordin, m-ar aresta, m-ar ucide cu mâna lor și fără remușcări?... Războiul... Da, știm bine ce e războiul. Dar ocupația e într-un fel mai cumplită, pentru că te obișnuiești cu oamenii; îți zici că la urma urmelor, sunt și ei ca toți ceilalți, dar nu-i deloc adevărat. Suntem două specii diferite, care nu se pot împăca vreodată, inamice pe viață.”
― Irène Némirovsky, Suite Française