Singuratate Quotes

“Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.”
― Emil cioran

“Cînd esti iubit, suferi mai mult decît cînd nu esti. Parasit, te mîngîi prin orgoliu; dar ce consolare mai poti nascoci în fata unei inimi ce ti se deschide?”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“De ce un singuratic simte mai mult? Fiindca singuratatea-i suferinta.”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“Dragostea fiind o întîlnire dureroasa si paradoxala a fericirii cu disperarea, el e prea neîncapator excesului ei inuman. De aceea, de
cîte ori te trezesti din iubire, pare ca ti-a putrezit timpul prin nu mai stiu ce inima.”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“În momentul ăla moartea mi s-a părut tristă. De fapt, nu moartea. Mai mult ideea de înmormântare. Tu mori, să zicem. Vin familia, prietenii cu tine până la cimitir, te bagă în pământ, ceea ce e OK, dar apoi te lasă acolo și pleacă. Fără lumină, fără nimic. Cu viermii. Iar pe ăia trebuie să îi aștepți câteva zile.”
― Adrian Teleşpan, Cimitirul

“Din tot ce-ai fost, nu mai ramîne decît o adiere patetica.”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“Un singur lucru dureros exista în tristete: imposibilitatea de a fi superficial.”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“Zîmbete dureroase care sting soarele...”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“...Si atunci regreti de-a nu fi cunoscut mai multe iluzii pentru a te legana în amarul absentei lor.”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“Inca de pe atunci, indepartat de la orice caldura si bucurie, ma ascundeam, ma linisteam pe mine insumi, in reveria lacoma, in solitara rumegare a lumii reintregite prin eu. Nu eram placut celorlalti, iar ura m-a intarcuit in singuratate. Singuratatea m-a facut mai trist si mai antipatic; tristetea mi-a strans inima si mi-a ascutit mintea. Firea mea deosebita m-a indepartat chiar de cei mai apropiati, iar despartirea m-a facut si mai deosebit.”
― Giovanni Papini, Un uomo finito

“Un zîmbet inepuizabil, pe spatiul unei lacrimi...”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“De ce în umbra lor infinitul ne pare aproape? Fiindca în preajma femeii nu mai exista timp.”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“Cînd ai cunoscut amaraciunile si dulceata lor, îti pare rau ca n-ai decît o inima de sfarîmat.”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“Aduni,cuceresti,castigi si lupti pentru a fugi de tine,pentru a-ti invinge intristarea de a nu exista,in mod real,decat tu insuti.”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“De ce un nebun vede mai mult? Fiindca nebunia-i suferinta.”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“Atât de lipsită de speranţă e lumea din afară, încât de două ori mai preţioasă mi-e lumea din interior.”
― Emily Brontë

“Nu stiu daca e valabil si pentru restul lumii acest adevar care, in cazul meu, functioneaza fara gres si pe care eu l-am descoperit pe cont propriu, parca legat la ochi, aidoma unei cartite, l-am descoperit pe dibuite, pe incercate, consumandu-ma ca o lumanare ce-si arde propria fiinta: sunt iremediabil diferit si despartit de tot ce ma inconjoara, de fapturi si de lucruri, asa cum pielea corpului meu ma separa fizic de restul lumii, tot asa, si imaginar, si mental, exista o piele invizibila, imateriala, care asaza o prapastie intre mine si oricine altcineva; sunt condamnat la singuratate, iar rarele clipe cand se pare ca m-as contopi cu gandul altcuiva, cu sensibilitatea altcuiva sau cu lumina iata, cu aerul, nu inseamna in ochii mei decat o licarire a iluziei niciodata atinse, o subliniere a singuratatii mele absolute, o subliniere a slabiciunii mele, a neputintei mele de a iesi din mine insumi.”
― Gabriel Chifu

“În fața Frumosului, lămuri el, singurătatea devine apăsătoare. Și e o seară prea frumoasă, domnule.”
― Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche

“Nu-mi fac iluzii cu Tamara mea. Nici-u-na. La bătrânețe, voi rămâne singură ca o lepră și toate fricile mele - pe care acum le țin în cătușe, sub ghilotinele cu lamele ridicate - se vor năpusti asupra mea ca o haită.”
― Tatiana Țîbuleac, Grădina de sticlă

“-Unde sunt oamenii? vorbi în cele din urmă micul prinţ. Te simţi cam singur în pustiu...
- Singur te simţi şi printre oameni, zise şarpele.”
― Antoine de Saint-Exupéry, Le Petit Prince

“Cioran gresea. Singuratatea nu te invata ca esti singurul, ci cel mai singur.”
― Teodor Burnar, Viata mea

“Spui că sunteți singuri? Sunteți siguri că vă iubiți? De unde știți asta? Credeți că dragostea e chiar atât de simplă?”
― Kazuo Ishiguro, Never Let Me Go

“Uneori sunt atât de adâncită în singurătate, încât dacă se întâmplă să dau din greseală peste o persoană pe care o cunosc, am un fel de șoc și îmi ia ceva timp să mă adaptez la situație.”
― Kazuo Ishiguro, Never Let Me Go

“Ce întuneric era. Lumea întreagă închisese ochii şi-şi astupase urechile. Nimeni nu se va întoarce măcar să privească la spasmele morţii lui. Teama îi sugrumă gatlejul şi deodată izbucni. Fălcile se descleştară şi el scoase un ţipăt de animal.
— Ajutor!
Expresia tipică. Bine, las-o să fie tipică. Ce rost mai avea individualitatea, cand erai în primejdie de moarte? Voia să trăiască, oricum, chiar dacă viaţa lui n-ar fi avut mai multă individualitate decat bobul de mazăre în teaca lui.”
― Kōbō Abe, The Woman in the Dunes

“Singurătatea era o sete nesatisfăcută de iluzii.”
― Kōbō Abe, The Woman in the Dunes

“Țipenie de om. Se părea că la ora aceasta și pe-o astfel de vreme, nu poate fi nimeni pe străzi. Astfel, domnul Goliadkin era singur cu deznădejdea sa.”
― F.M. Dostoiesvki, Nebunul

“Poți suferi de singurătate chiar fiind în mijlocul alor tăi? Asta-i soarta omului care gândește cu capul lui.”
― Éric-Emmanuel Schmitt, Paradis perdus

“Lumea e plina de oameni care nu tainuiesc nimic pentru ca nu au nimic de ascuns. Nu sunt nimic. Pentru tineretea dvs. acesta este un adevar cam dur, sau care depaseste puterea dvs de intelegere! Nu sunteti mult diferit de imaginea pe care si-o fac despre dumneavoastra oamenii din Megere? Stiu ei ca ii dispretuiti? Ce ati castiga de altminteri dezvaluindu-va unor fiinte de alt soi? Ati ales tacerea, fie! Dar chiar si tacerea nu v-ar fi protejat eficient prea mult timp. Ar fi sosit si clipa in care ati fi fost nevoit sa purtati o masca, niste masti, o infinitate, o masca pentru fiecare zi a vietii dumneavoastra. Dura constrangere din care un om demn de acest nume isi face un joc pasionant pentru ca e dificil si periculos. Mai retineti cel putin aceasta. Fiinta vulgara nu reuseste sa se cunoasca decat prin intermediul judecatii celuilalt, celalalt e cel care ii da numele, numele sub care traieste si moare, ca o nava sub un pavilion strain.”
― Bernanos Georges, Un crime

“Cuvintele au fost născocite ca să acopere sensul real al gândului; suntem niște pelerini într-o ceață eternă în care nu ni se disting decât gesturile, pe când sufletele rămân învăluite în umbră; ne atragem, ne pipăim, nu ne înțelegem însă.”
― Eugen Lovinescu, Viata dublă

“Fiecare duce, în noapte, o amintire a lui.”
― Andreï Makine, Once Upon the River Love