Teodora

“Și cum mergeam eu cu patul în spinare, la un moment dat m-a cuprins deznădejdea. (SLĂBĂNOGUL SE CHIRCEȘTE) Dacă îmi ia cineva locul aici?... Alt loc liber nu mai apare decât atunci când moare careva și la pândă sunt atât de mulți, încât, dacă m-aș așeza din nou la coadă, mi-ar veni rândul la sfântu-așteaptă. Și-atunci, de ce să renunț singur la locul meu?! M-am întors la timp că tocmai puseseră ochii pe el gunoierii, cărătorii de leșuri. A trebuit să mă cert cu ei, dar până la urmă i-am dovedit. Mi-am pus patul înapoi la locul lui. (Se așază pe pat sleit de putere.) Eram din nou liniștit și stăpân pe situație. Aveam un loc în lume. Locul meu în lume!...”
― Valentin Nicolau

“Scriu așa cum iubesc, fără efort.”
― Valentin Nicolau, Oriunde mă duc, numai de mine dau

“- Eu sunt Moarte, zise brusc bărbatul cu pălărie.
- Ce nume tâmpit, spuse barmanul. Eu sunt Costel.”
― Alex Tocilescu, Imperiul Pisicilor

“Plânsul de fericire e mai dureros și mai devastator decât cel cauzat de nenorocire, poate pentru că în sufletul nostru e atât de mult loc pentru nefericire și atât de puțin pentru fericire, încât, atunci când aceasta e prea multă, ea se revarsă în torenți pe care nu-i putem controla.”
― Mugur Burcescu, Oameni de treabă