Stephie

“După ce-l muștrului astfel pe Ivan, oaspetele se informă:
- Profesia dumitale?
- Poet, mărturisi cam în silă Ivan. Vizitatorul se întristă.
- Oh! Ce ghinion pe capul meu! (...)
- Nu-ți plac versurile mele? îl întrebă curios Ivan.
- Nu-mi plac nici de frică.
- Ce anume ai citit?
- N-am citit niciun vers de-al dumitale! exclamă nervos vizitatorul.
- Atunci de ce vorbești așa?
- Mare lucru! Parcă n-aș fi citit alte versuri! (...) Bine. Sunt gata să le accept. Spune, sunt frumoase versurile pe care le-ai scris?
- Oribile! rosti deodată sincer și neînfricat Ivan.
- Să nu mai scrii! făcu rugător vizitatorul.
- Promit și jur! făgădui solemn poetul.”
― Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta

“(Anchetatorul) s-a ridicat, i-a întins mâna lui Ivanușka, urându-i grabnică însănătoșire și exprimându-și speranța că în curând va avea din nou prilejul să-i citească versurile.
- Nu, îi răspunse Ivan, n-am să mai scriu versuri.
Anchetatorul schiță un zâmbet politicos și-și permise să exprime certitudinea că poetul se află într-o stare oarecum depresivă, dar că toate acestea vor trece curând...
- Nu, îi răspunse din nou Ivan, ocolind privirea anchetatorului li uitându-se departe spre orizontul care se stingea. N-o să-mi treacă niciodată. Versurile pe care le-am scris erau niște versuri proaste; abia acum mi-am dat seama.”
― Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta

“Et s'il y a eu des jouvencelles pour s'éprendre d'étoiles, pourquoi ne pourrais-tu pas, toi aussi, t'éprendre de moi?...”
― Mircea Eliade, Mademoiselle Christina

“Culpabilitatea i-a dispărut odată cu natura umană”
― Hanya Yanagihara, A Little Life