Simona

“O iubire terminată e o mahmureală groaznică,pe care te juri că n-o să mai faci asta vreodată pentru că nu mai ai putere-şi oricum,undeva,cândva,la un colţ de plajă,pe o alee sau pe toboganul nu mai ştiu cărei zile te aşteaptă un sac de iubire gata să ţi se spargă din nou în cap.”
― Tudor Chirilă

“În general, se presupune că îmbogățirea reprezintă țelul suprem tipic al evreului. Nimic mai fals. Îmbogățirea înseamnă pentru el numai o treaptă intermediară, un mijloc spre adevăratul scop. Ceea ce vrea cu adevărat evreul, idealul său imanent, este desăvârșirea intelectuală, promovarea într-o categorie culturală superioară. Chiar la evreimea ortodoxă răsăriteană, la care atât slăbiciunile, cât și calitățile întregii rase se manifestă mai pregnant, își găsește o expresie plastică această supremație a voinței de spiritualitate asupra factorului material nud: cel cucernic, învățatul în ale Bibliei valorează de o mie de ori mai mult în ochii comunității decât bogatul. Chiar și cel mai înstărit își va mărita fiica mai degrabă cu un învățat sărac lipit pămâtului decât cu un negustor. Această întâietate dată celor spirituale se manifestă la fel de intens în toate straturile; chiar și cel mai sărac neguțător ambulant, care-și târăște marfa prin ploi și zloată, va încerca cu prețul celor mai grele sacrificii să-și dea cel puțin un fecior la învățătură, și pentru întreaga familie este un titlu de onoare să aibă printre membrii ei pe cineva care a devenit un intelectual de vază, un profesor, un savant, un muzician, ca și când aceasta ar înnobila-o prin performanța lui. Instinctiv, ceva din firea evreului caută să se debaraseze de ceea ce este moralmente dubios, respingător și meschin, inerent oricărui negoț, oricărei simple afaceri și să se ridice în sfera mai pură, imaterială a valorilor spirituale, ca și când ar vrea - ca să vorbim ca Wagner - să scape, el și tot neamul lui, de blestemul banilor.”
― Stefan Zweig, The World of Yesterday

“Here is your flaw, Shaitan, Lord of the Dark, Lord of Envy, Lord of Nothing, here is why you fail. It was not about me. It’s never been about me.”
It was about a woman, torn and beaten down, cast from her throne and made a puppet. A woman who had crawled when she had to. That woman still fought.
It was about a man that love repeatedly forsook. A man who found relevance in a world that others would have let pass them by. A man who remembered stories and who took fool boys under his wing when the smarter move would have been to keep on walking. That man still fought.
It was about a woman with a secret, a hope for the future. A woman who had hunted the truth before others could. A woman who had given her live, then had it returned. That woman still fought.
It was about a man whose family was taken from him, but who stood tall in his sorrow and protected those he could.
It was about a woman who refused to believe that she could not help, could not heal those who had been harmed.
It was about a hero who insisted with every breath that he was anything but a hero.
It was about a woman who would not bend her back while she was beaten, and who shown with a light for all who watched, including Rand.
It was about them all.
~Rand al Thor”
― Robert Jordan, A Memory of Light

“When I was little, my ambition was to grow up to be a book. Not a writer. People can be killed like ants. Writers are not hard to kill either. But not books: however systematically you try to destroy them, there is always a chance that a copy will survive and continue to enjoy a shelf-life in some corner on an out-of-the-way library somehwere in Reykjavik, Valladolid or Vancouver.”
― Amos Oz, A Tale of Love and Darkness