Cristina

“De fapt, nevroza nu este în niciun caz doar ceva negativ, ci şi ceva pozitiv. Doar raţionalismul, cel lipsit de suflet, a fost în stare să scape din vedere acest fapt, sprijinit de limitarea unei concepţii de viaţă pur materialiste. În realitate, nevroza înglobează sufletul bolnavului, dar nu în întregime, cel puţin o parte esenţială a acestuia, iar dacă, aşa cum rezultă din concepţia raţionalistă, nevroza i s-ar putea extrage precum un dinte cariat, el nu ar avea prin aceasta nimic de câştigat, dimpotrivă, ar pierde ceva de-a dreptul esenţial, la fel cum, de exemplu, un gânditor şi-ar pierde îndoielile cu privire la adevărul concluziilor sale, sau un om moral, capacitatea de a fi tentat, sau un om curajos, teama. A-ţi pierde nevroza este ca şi cum ai rămâne fără obiect, de fapt, viaţa îşi pierde apogeul şi cu aceasta, sensul. Nu a avut loc o însănătoşire ci o amputare, şi nu este decât o consolare amăgitoare dacă în acest caz "psihanaliza" ne asigură că nu am pierdut nimic afară de paradisul infantil cu ale sale himere de dorinţă (perverse). S-a pierdut mult mai mult, căci în nevroză este inclusă în realitate o parte preţioasă din suflet, fără de care omul este condamnat la resemnare, amărăciune şi alte adversităţi ale vieţii.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“[...] adevărul pe care îl descoperim singuri are o putere mai mare decât adevărul care ne este comunicat de ceilalţi.”
― Yalom Irvin, Staring at the Sun: Overcoming the Terror of Death

“Nu felul în care poate să scape de nevroză este ceea ce bolnavul trebuie să înveţe, ci felul în care poate trăi cu ea. Căci boala nu este o sarcină inutilă, deci fără sens, ci ea este chiar el însuşi; el însuşi în ipostaza "celuilalt", cel pe care încercăm tot timpul să-l excludem, dintr-o comoditate infantilă, de pildă, sau din teamă, sau dintr-un alt motiv oarecare. În felul acesta transformăm Eul, după cum bine spune Freud, într-un "sălaş al fricii", ceea ce nu ar fi el niciodată dacă nu ne-am apăra atât de nevrotic de noi înşine. Acolo unde Eul este un sălaş al fricii, acolo cineva încă mai fuge de el însuşi şi nu o vrea în schimb, Acelui temut "celălalt" propriu îi este în primul rând adresată tehnica depreciativă de subminare a "psihanalizei", care continuă să spere că îşi va paraliza opozantul în acest fel pe termen lung.
Nu ar trebui să căutăm felul în care putem rezolva o nevroză, ci ar trebui să descoperim ce vrea ea să însemne, ce ne învaţă şi ce scop sau sens are. De fapt, ar fi bine să învăţăm să-i fim recunoscători, căci altminteri o ratăm împreună cu posibilitatea de a ne cunoaşte aşa cum suntem cu adevărat.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“Naţiunile nu-şi vor schimba politica până ce oamenii nu vor modifica raporturile pe care le au unii cu altii. Toate guvernele sunt reprezentative. Comportamentul naţional actual - o proiecţie pe scară largă a comportamentului individual de azi. Sau, mai precis, o proiecţie pe scară largă a intenţiilor şi dorinţelor nutrite în ascuns de către indivizi. Căci am dori cu toţii să ne comportăm mult mai rău decât ne îngăduie conştiinţa noastră şi respectul faţă de opinia publică. Una dintre marile atracţii ale patriotismului este aceea de a permite îndeplinirea dorinţelor noastre cele mai greu de mărturisit. Prin mijlocirea acelei persoane numită naţiune ni se permite să bruftuim pe alţii şi să-i înşelăm. Mai mult încă, putem proceda astfel, având conştiinţa pe deplin împăcată. Cât de agreabil şi de frumos este să asasinezi, să minţi, să torturezi de dragul patriei mume!”
― Aldous Huxley, Eyeless in Gaza