voulpit

“- Mă iubești? îl întreb.
Îl ia prin surprindere, îl lovește în cap ca o margine de bazin, își imagina probabil că marginea era mai încolo și că mai are, dar e aici și acum și s-a dat cu capul de ea și răspunsul corect nu e decât unul, iar el îl scoate pe gură direct din trunchiul cerebral, din creierul primitiv.
- Da.”
― Lavinia Braniște

“The right relation between prayer and conduct," wrote Archbishop Temple, "is not that conduct is supremely important and prayer may help it, but that prayer is supremely important and conduct tests it.”
― Swami Prabhavananda, How to Know God: The Yoga Aphorisms of Patanjali

“Inainte chiar de a afla vreun raspuns satisfacator, si numai prin faptul ca a fost rostita, intrebarea justa regenereaza si fertilizeaza; si nu numai fiinta omeneasca, ci intreg Cosmosul. Ghicesc in acest simbolism solidaritatea omului cu Firea intreaga; intreaga viata cosmica sufera si se ofileste prin nepasarea omului fata de problemele centrale. Uitand sa ne punem intrebarea justa, pierzandu-ne timpul cu futilitati sau intrebari frivole, ne omoram nu numai pe noi, ci omoram prin moarte lenta si sterilizare o particica din Cosmos. As putea merge si mai departe. As putea presupune ca oamenii continua sa traiasca sanatosi si Cosmosul isi continua ritmurile datorita exclusiv intrebarilor pe care si le pun acei cativa alesi care, asemenea lui Parsifal, patimesc pentru lenea noastra spirituala. Poate ca am deveni, peste noapte, sterpi si bolnavi daca n-ar exista, in fiecare tara si in fiecare moment istoric, anumiti oameni hotarati si luminati, care sa-si puna intrebarea justa... Si n-ar fi deloc exclus ca haosul si catastrofa in care ne pregatim sa intram si noi sa se datoreze, in ultima instanta, disparitiei acestor oameni hotarati si luminati, sau faptului ca nimeni nu se mai indreapta spre ei ca sa le puna, din nou, intrebarea justa...”
― Mircea Eliade, Noaptea de Sinziene vol. 2

“Psihanaliza nu poate avea ca efect decât aducerea la suprafață, făcându-le conștiente, a acelor „ținuturi mlăștinoase” ale ființei ce alcătuiesc ceea ce e numit „subconștient”; putem presupune, de altfel, că această ființă este deja șubrezită psihic pentru că, dacă nu ar fi așa, ea nu ar simți nevoia să recurgă la un tratament de acest gen. Ea este, așadar, cu atât mai puțin în stare să reziste acestei „coborâri”, riscând să se prăbușească iremediabil în acest haos al forțelor tenebroase dezlănțuite în mod imprudent; dacă totuși ajunge să scape, ea va purta cel puțin, de-a lungul întregii sale vieți, o amprentă ce va fi înlăuntrul ei ca un „stigmat” de neșters (...)
Această pretinsă „coborâre în Infern” , neurmată de nicio „urcare”, e doar o „cădere în mlaștină”, conform simbolismului folosit în anumite mistere antice (...)
În „coborârea în Infern”, ființa epuizează definitiv anumite posibilități inferioare pentru a se putea înălța apoi la stările superioare; în „căderea în mlaștină”, dimpotrivă, posibilitățile inferioare o iau în stăpânire, o domină și sfârșesc prin a o înghiți cu totul.”
― René Guénon, Lumea modernă