Roxana Cora

“Într-un loc erau cinci stele, într-altul, cinci flori, undeva, chiar un pentagon. Aranjamentul nu era întâmplător. Învățase că, pentru membrii Ordinului cistercian, cinci era o cifră simbolică: reprezenta întruparea pură și plenară a lucrurilor; numărul petalelor trandafirului e mereu un multiplu de cinci, florile de măr și de păr au și ele tot câte cinci petale. Omul are cinci simțuri și cele cinci răni ale lui Isus erau pomenite la fiecare slujbă. Călugărițele însă nu o învățaseră că cinci este și cifra iubirii și a lui Venus, suma indivizibilă a cifrei masculine trei și a celei feminine doi.”
― Michelle Marley, Mademoiselle Coco und die Entführung des Picasso

“Cel ce trăieşte printre străini se mişcă într-un spaţiu vid, deasupra pământului, fără acea plasă de protecţie pe care i-o întinde oricărei fiinţe umane propria-i ţară, unde se află familia sa, colegii săi, prietenii săi, şi unde se face lesne înţeles în limba pe care o cunoaşte din copilărie. La Praga, Tereza depindea de Tomas, dar numai cu inima.

Excerpt From
Insuportabila ușurătate a ființei
Milan Kundera”
― Milan Kundera

“Într-un loc erau cinci stele, într-altul, cinci flori, undeva, chiar un pentagon. Aranjamentul nu era întâmplător. Învățase că, pentru membrii Ordinului cistercian, cinci era o cifră simbolică: reprezenta întruparea pură și plenară a lucrurilor; numărul petalelor trandafirului e mereu un multiplu de cinci, florile de măr și de păr au și ele tot câte cinci petale. Omul are cinci simțuri și cele cinci răni ale lui Isus erau pomenite la fiecare slujbă. Călugărițele însă nu o învățaseră că cinci este și cifra iubirii și a lui Venus, suma indivizibilă a cifrei masculine trei și a celei feminine doi. ”

Excerpt From

Michelle Marly
This material may be protected by copyright.”
― Michelle marly, Mademoiselle Coco und die Entführung des Picasso

“Cel ce tinde să urce mereu „mai sus” trebuie să se aştepte ca, într-o bună zi, să-l cuprindă ameţeala. Ce înseamnă ameţeala? Teama de a cădea? Dar cum se face că ne cuprinde ameţeala chiar şi atunci când ne aflăm pe o belvedere prevăzută cu o balustradă solidă? Ameţeala e altceva decât teama de a cădea. E vocea golului de sub noi, care ne atrage, ne ispiteşte, trezind în noi dorinţa căderii, căreia ne împotrivim apoi, cu teamă.”

Excerpt From
Insuportabila ușurătate a ființei
Milan Kundera”
― Milan Kundera