Ana

“Homer

Ce ai văzut tu, când ţi-au deschis ochii, muzele?
Un trecut îndepărtat, trecut idealizat,
Când eroii şi zeii umblau cu noi, pe Pământ?
Sau ne-ai creat un trecut demn de noi printr-un cuvânt,
Pe care să te sprijini, când ai fost îngenunchiat?
O stâncă ai creat, prin ce ţi-au rostit buzele.

Muzele ţi-au inspirat piatră de temelie,
Sufletul avea nevoie de identitate,
Prin care, curajos, să privească înainte,
Tu le-ai format oamenilor inimă şi minte,
Eroii tăi sunt virtuţile întruchipate,
Pentru omul, ce-nvaţă, ce va urma să vie.

Oamenii au învăţat, să vadă prin ochii tăi,
Să-şi apere demnitatea, primită de la zei,
Să se înalţe din spiritul, instinctul gregar,
Să înţeleagă mai mult decât este necesar,
Care e diferenţa între suflet şi atom,
Să-nţeleagă, ce-nseamnă suflet, ce înseamnă om!”
― Adrian Nicula

“Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Dance first. Think later. It's the natural order.”
― Samuel Beckett

“A tiny sliver of gold appeared between shades of gray on the horizon.”
― Ruta Sepetys, Between Shades of Gray