Cristina

“În momentul ăla moartea mi s-a părut tristă. De fapt, nu moartea. Mai mult ideea de înmormântare. Tu mori, să zicem. Vin familia, prietenii cu tine până la cimitir, te bagă în pământ, ceea ce e OK, dar apoi te lasă acolo și pleacă. Fără lumină, fără nimic. Cu viermii. Iar pe ăia trebuie să îi aștepți câteva zile.”
― Adrian Teleşpan, Cimitirul

“Şi mă tot întreb şi mă minunez cum este posibil să fii iertat în două secunde de un necunoscut italian şi să nu reuşeşti să intri în graţiile omului pe care îl iubeşti şi care te iubeşte?”
― Alina Nedelea, Şoseaua Căţelu 42

“Alergăm ca disperaţii să căutăm fericirea prin toate locurile posibile şi imposibile din lume, în loc să căscăm ochii şi să ne dăm seama că fericirea este atât de aproape de noi, în casă, mai precis în bucătărie, sub forma unei simple scobitori [înfipte în contor].”
― Alina Nedelea, Şoseaua Căţelu 42

“Uite-aşa merge treaba între o româncă şi un neamţ. Fiica lui Ceauşescu sub acelaşi acoperiş cu fiul lui Hitler. Cum să iasă ceva de soi din povestea asta?”
― Alina Nedelea, Şoseaua Căţelu 42