Ene Claudia

“Astăzi am făcut obişnuita mea plimbare de dimineaţă. Am rămas în vârful dealului, privind spre nord. „Păsări ale tinereţii mele!” am strigat către cer, „Păsări ale tinereţii mele!” Am aşteptat. Ziua era încărcată de nori, dar pentru prima dată cocorii zbu¬rau foarte jos. Când s-au apropiat, unul s-a desprins din stol şi a venit drept spre mine. Mi-am ridicat braţele în semn de salut, iar el m-a înconjurat lent, a scos un strigăt şi apoi s-a întors în stol; un lung drum către sud. L-am urmărit până ce mi s-au împăienjenit ochii, l-am ascultat până ce nu am mai auzit nimic; şi s-a reinstalat liniştea.
Apoi am pornit-o încet spre casă, dar am rămas în uşă, cu mâna întinsă după o lămâie.”
― Julian Barnes