Status Updates From Polemici Cordiale

Există abjecția de a te comporta ca o fiară și există păcatul de a iubi ca un om. Iar eu detest abjecția și înțeleg păcatul.

Știu, de altfel, ca tăcerea, dacă nu sporește răul, nu face nimic pentru a-l micșora.

Mai ales că, eu așa cred, domnule, avem nevoie de cei pe care-i admirăm, chiar când ei n-au nevoie de noi.

Eu am aflat, din păcate, că nu poți fi singur cu adevărat decât în mijlocul oamenilor.

Acum pricepeți ce este "momentul Waterloo"? Când încercăm prea mult pentru că nu mai e nimic de făcut. Când, în realitate, toate lucrurile sunt decise. Toți din jurul nostru înțeleg asta. Numai noi, în marea noastră mândrie oarbă si jignită, nu vedem nimic. Nu înțelegem nimic.

În cea mai adâncă înfrângere a omului există ceva care nu depinde de cel care l-a înfrânt. Consimțământul victimei. Și câtă vreme acest consimțământ lipsește, învingătorul cel mai vanitos se simte limitat și frustrat; destinul cel mai implacabil încetează de a mai fi atotputernic; un "da" suspinat care nu vine lasă opera lui imperfectă.
Ei bine, orice s-ar întâmpla, ne rămâne măcar asta: să nu ne dăm consimțământul.

Și ca să tac, mi-ar trebui o forță pe care n-o am, ori o indiferență pe care sper sa n-o capăt niciodată.

Astăzi știu că putem minți nu numai ocolind adevărul, ci și susținându-l cu jumătate de voce sau incomplet. Așa cum știu că nu se poate lupta cu compensații metafizice împotriva unui rău real.