Status Updates From Paltonul cu gaică

Pentru el importantă este numai călătoria spre sine. Nu deplasarea pe glob, ci scufundarea în chiar esența umanului, în procesul creației. Textele lui, toate, nu sunt pur si simplu despre eu , ci despre un eu care creează lumea.

Scrisul lui e o boală.Scrisul văzut ca imposibilitatea de a te descurca altfel cu realitatea.Pentru el,scrisul este singura modalitate de a-și trăi viața.La 22 de ani,în Poetul,scrie deja despre nevoia lui vitală de a da o ieșire simțurilor prin cuvânt: Ce să fac eu cu trăirile mele,nu pot să văd cum se zbat neajutorate și mor în nisipul limbii.Nu voi mai putea să trăiesc dacă n-o să mai scriu.

“De ce ne iubim unul pe altul mai tare când suntem despărțiți?Tu nu știi?”

“Nu mai am nicio iluzie.Noi nu avem si nu putem avea o apropiere adevărată— scrisorile sunt una, dar viața e altceva.Suntem apropiați unul de altul numai atunci când între noi sunt mii de kilometri. […]Am citit cu ea odinioară romane rusești despre oamenii de prisos.Ea însăși e o femeie de prisos.Nu mai pot așa.”

In jurnalul lui, Brupbacher notează în august 1903: “Ce ciudat: una e să iubești un om de la distanță, alta e să iubești omul viu, de lângă tine. Mi se pare că în scrisori suntem foarte apropiați, dar când ne întâlnim ne îndepărtăm unul de altul. Cum e posibil una ca asta? Nu înțeleg. Din cauza asta e foarte dureros. În scrisori ne e mai bine decât în viața reală.”

Creșteți și vă înmulțiți! Și asta e tot ce ni s-a dat? Dar după această poruncă vin și șoarecii,și bacilii Koch.Ea conține incomparabil mai mult decât latura sa fizică! În niciun caz eu în întregime,cu toate forțele mele neconsumate, setea de a face ceva important, mare, necesar, util pentru omenire, pentru poporul meu, pentru patria mea, toate acestea, nu pot fi redusă la continuarea speciei!

Atunci, la scoala, desigur, inca nu-mi dadeam seama cat de greu le era mamei si tuturor profesorilor nostri: in fata lor statea o sarcina imposibila -- sa-i invete pe copii sa spuna adevarul, initiindu-i in lumea minciunii. Conform legii scrise trebuia sa spui adevarul, dar dupa cea nescrisa, daca o sa spui adevarul, n-o sa-ti fie bine deloc...

Eroul scurtei povestiri este un om framantat, nelinistit, de care nimeni nu are nevoie, si care, spre marea lui nefericire, mai este si genial, un stapan al lumii. Se satura sa mai fie atat de inutile si atunci scapa de griji: acopera lumea cu ninsoare si se scufunda intr-un troian...