Status Updates From Oameni fără piele

Nu mă învățase cum se trăiește după ea, cum se iubește după ea, cum se moare după ea.
Lăsase moștenire doar sânge și oase, golul trebuia să-l umplu eu și-mi lipsea
Totul.

Mama își jură că se va schimba atât de mult încât nici privirea ei nu îi va mai fi, nici trupul nu îi va mai aparține, iar eu, care continui să dorm la picioarele ei în scăunelul curbat, îi voi fi și rădăcină, și tulpină, și sevă, și floare, și fruct.