Sign in with Facebook
Mihai’s 2024 Year in Books
Take a look at Mihai’s Year in Books, including some fun facts about their reading.
Mihai Cotea’s Followers (35)
1,725 books
|
103 friends
771 books
|
195 friends
914 books
|
553 friends
757 books
|
238 friends
453 books
|
498 friends
547 books
|
141 friends
131 books
|
327 friends
247 books
|
298 friends
More friends…
Mihai Cotea
Goodreads Author
Born
in Sibiu, Romania
Website
Twitter
Genre
Influences
Member Since
February 2017
To ask
Mihai Cotea
questions,
please sign up.
|
Vremea tornadei
—
published
2015
—
2 editions
|
|
|
Eu și Mia
—
published
2016
—
2 editions
|
|
|
Oameni și granițe
—
published
2017
|
|
|
Zbor la patru aripi
by
—
published
2021
—
2 editions
|
|
|
Fosfene dintr-o altă viață
—
published
2019
|
|
|
La capătul şoaptelor
—
published
2020
|
|
|
Triburi
—
published
2022
|
|
|
Viețile pietrelor
—
published
2025
|
|
Mihai’s Recent Updates
|
Mihai Cotea
is now friends with
JulesVerna2022
|
|
"Un roman epopee, cu multe personaje, o lume nou formată numită Transtatalia, care are ca motto: „Bucurați-vă de minunata lume nouă”. În centrul acestei distopii se află cele două personaje principale Remus și Gabriela, ei se adaptează, se vindecă, gă"
Read more of this review »
|
|
|
Mihai Cotea
rated a book it was amazing
|
|
| Romanul este pretabil mai multor profiluri de cititori și e greu de încadrat într-o singură categorie (apanajul unei cărți bune, de altfel). Avem acțiune, dramă, psihologie, mister, umor, iar povestea de iubire dintre Max și Suraya este una dintre ce ...more | |
|
Mihai Cotea
started reading
|
|
|
Mihai Cotea
started reading
|
|
|
Mihai Cotea
rated a book it was amazing
|
|
| Romanul este pretabil mai multor profiluri de cititori și e greu de încadrat într-o singură categorie (apanajul unei cărți bune, de altfel). Avem acțiune, dramă, psihologie, mister, umor, iar povestea de iubire dintre Max și Suraya este una dintre ce ...more | |
|
Mihai Cotea
rated a book it was ok
|
|
|
Un exemplu ilustrativ de carte publicată strict după raționamente de marketing, de la titlu la pompoasele recomandări și până la hilara punere în pagină doar-doar de iese de un manuscris ce poate fi legat într-o carte. Conținutul calitativ este merito ...more |
|
|
Mihai Cotea
and
114 other people
liked
Valeriu Gherghel's review
of
Legile fundamentale ale imbecilităţii umane:
"Nu-mi plac cărțile care vorbesc despre cît de proști sînt ceilalți și cît de „dăștepți” sînt autorii lor. Trebuie să ai umorul și inteligența să te incluzi și pe tine în masa celor sortiți disprețului, massa damnata.
Cipolla formulează 5 legi fundamen" Read more of this review » |
|
|
Mihai Cotea
rated a book liked it
|
|
|
Mihai Cotea
started reading
|
|
“explodează în mine avântule
odată iubire haină
croială neterminată de-mi vrei supliciul ți-oi da otrava
de-ți dau deliciul să-mi iei
epava pe pieptul țărânii-ntr-o iarnă fatală
să te știe doar câinii plagă
capitală răsare pe mare o floare albastră
Eminescu a râs de patima noastră cu lacrimi apuse
îmi iartă un gând (te văd fără chip)
doar c-un gust de vânt cu ochii-n soare mă cauți flămând
nu cred că învingi
m-am visat râzând
duel”
― Fosfene dintr-o altă viață
odată iubire haină
croială neterminată de-mi vrei supliciul ți-oi da otrava
de-ți dau deliciul să-mi iei
epava pe pieptul țărânii-ntr-o iarnă fatală
să te știe doar câinii plagă
capitală răsare pe mare o floare albastră
Eminescu a râs de patima noastră cu lacrimi apuse
îmi iartă un gând (te văd fără chip)
doar c-un gust de vânt cu ochii-n soare mă cauți flămând
nu cred că învingi
m-am visat râzând
duel”
― Fosfene dintr-o altă viață
“<<<– Știi ce-am văzut? Doi câini și un cuplu, omorându-se în bătaie.
– Concomitent sau pe rând?
Replica picată la țanc, reușește să mă scoată total din aria tristeții în care intrasem în urma experienței. Mă întorc pe spate și îmi ațintesc ochii în tavan. Nu merge. Revăd, episodic, scenele sângeroase din ambele lupte. Mă-ntorc și stau într-o parte, sprijinindu-mi capul de mână. Victor încă numără, am impresia că a luat-o de la-nceput.
– M-am uitat la ei, Victor. M-am holbat, efectiv… și parcă unii îi prevesteau pe ceilalți sau parcă potăile cântau în deschidere la ceilalți, la javre.
– Nu e amuzant! îmi dă replica pe un ton serios și cam plictisit
– E înfricoșător. E halucinantă repetitivitatea. Așa e la noi, la oameni, sau în istorie…
– Și tu ce-ai făcut? mă întrerupe.
– Nimic.>>>”
― Oameni și granițe
– Concomitent sau pe rând?
Replica picată la țanc, reușește să mă scoată total din aria tristeții în care intrasem în urma experienței. Mă întorc pe spate și îmi ațintesc ochii în tavan. Nu merge. Revăd, episodic, scenele sângeroase din ambele lupte. Mă-ntorc și stau într-o parte, sprijinindu-mi capul de mână. Victor încă numără, am impresia că a luat-o de la-nceput.
– M-am uitat la ei, Victor. M-am holbat, efectiv… și parcă unii îi prevesteau pe ceilalți sau parcă potăile cântau în deschidere la ceilalți, la javre.
– Nu e amuzant! îmi dă replica pe un ton serios și cam plictisit
– E înfricoșător. E halucinantă repetitivitatea. Așa e la noi, la oameni, sau în istorie…
– Și tu ce-ai făcut? mă întrerupe.
– Nimic.>>>”
― Oameni și granițe
“În viață nu e nimic delimitat atât de clar pentru că totul se schimbă permanent. Ne schimbăm. Eu m-am schimbat atât de mult până am ajuns aici. O umbră. Unii nu-și iubesc umbrele pentru că știu prea multe.”
― Oameni și granițe
― Oameni și granițe
“În viață nu e nimic delimitat atât de clar pentru că totul se schimbă permanent. Ne schimbăm. Eu m-am schimbat atât de mult până am ajuns aici. O umbră. Unii nu-și iubesc umbrele pentru că știu prea multe.”
― Oameni și granițe
― Oameni și granițe
“<<<– Știi ce-am văzut? Doi câini și un cuplu, omorându-se în bătaie.
– Concomitent sau pe rând?
Replica picată la țanc, reușește să mă scoată total din aria tristeții în care intrasem în urma experienței. Mă întorc pe spate și îmi ațintesc ochii în tavan. Nu merge. Revăd, episodic, scenele sângeroase din ambele lupte. Mă-ntorc și stau într-o parte, sprijinindu-mi capul de mână. Victor încă numără, am impresia că a luat-o de la-nceput.
– M-am uitat la ei, Victor. M-am holbat, efectiv… și parcă unii îi prevesteau pe ceilalți sau parcă potăile cântau în deschidere la ceilalți, la javre.
– Nu e amuzant! îmi dă replica pe un ton serios și cam plictisit
– E înfricoșător. E halucinantă repetitivitatea. Așa e la noi, la oameni, sau în istorie…
– Și tu ce-ai făcut? mă întrerupe.
– Nimic.>>>”
― Oameni și granițe
– Concomitent sau pe rând?
Replica picată la țanc, reușește să mă scoată total din aria tristeții în care intrasem în urma experienței. Mă întorc pe spate și îmi ațintesc ochii în tavan. Nu merge. Revăd, episodic, scenele sângeroase din ambele lupte. Mă-ntorc și stau într-o parte, sprijinindu-mi capul de mână. Victor încă numără, am impresia că a luat-o de la-nceput.
– M-am uitat la ei, Victor. M-am holbat, efectiv… și parcă unii îi prevesteau pe ceilalți sau parcă potăile cântau în deschidere la ceilalți, la javre.
– Nu e amuzant! îmi dă replica pe un ton serios și cam plictisit
– E înfricoșător. E halucinantă repetitivitatea. Așa e la noi, la oameni, sau în istorie…
– Și tu ce-ai făcut? mă întrerupe.
– Nimic.>>>”
― Oameni și granițe
“În deșertul ăsta numit Viață, în care căutăm ca disperații un izvor de sinceritate în unul și-n altul, prea puțin în noi, de
parcă ne-am teme c-am putea seca, construim identități din orice chilipir personal. Ne e frică să ne găsim. Plecăm.
Plecăm mereu. Plecăm continuu. Plecăm amarnic. Plecăm cu spaimă. Plecăm uitând să ne aplecăm în cei ce suntem.
Plecăm așa ca noi doi. Eu și el.”
― Oameni și granițe
parcă ne-am teme c-am putea seca, construim identități din orice chilipir personal. Ne e frică să ne găsim. Plecăm.
Plecăm mereu. Plecăm continuu. Plecăm amarnic. Plecăm cu spaimă. Plecăm uitând să ne aplecăm în cei ce suntem.
Plecăm așa ca noi doi. Eu și el.”
― Oameni și granițe
“True happiness is to enjoy the present, without anxious dependence upon the future, not to amuse ourselves with either hopes or fears but to rest satisfied with what we have, which is sufficient, for he that is so wants nothing. The greatest blessings of mankind are within us and within our reach. A wise man is content with his lot, whatever it may be, without wishing for what he has not.”
―
―
