JulesVerna2022

“Oamenii comunică între ei prin semne convenționale și astfel și-au făcut iluzia deșartă că se și înțeleg. În realitate fiecare atribuie celorlalți ceea ce simte dânsul și atâta tot. Legături directe omul numai cu Dumnezeu poate să aibă, de la care a și dobândit cunoștiința existenței. Tragediile ca și bucuriile cele mai mari omul le trăiește întotdeauna în deplină singurătate și, de aceea, când își simte sufletul mai sfâșiat, își simte și singurătatea mai mare.”
― Liviu Rebreanu, Ciuleandra

“Sufletul exista. Nu va îndoiți de asta, domnilor materialiști. Nu va bazați judecatatile numai pe ceva ce vedeți cu ochiul liber.”
― Adrian Păunescu, Vinovat de iubire

“It was certainly not a beautiful face, by any period’s standard or taste. But it was an unforgettable face, and a tragic face. Its sorrow welled out of it as purely, naturally and unstoppably as water out of a woodland spring. There was no artifice there, no hypocrisy, no hysteria, no mask; and above all, no sign of madness. The madness was in the empty sea, the empty horizon, the lack of reason for such sorrow; as if the spring was natural in itself, but unnatural in welling from a desert.”
― John Fowles, The French Lieutenant’s Woman

“I want to paint like Berthe Morisot, I don’t mean with her colours or forms or anything physical, but with her simplicity and light. I don’t want to be clever or great or “significant” or given all that clumsy masculine analysis. I want to paint sunlight on children’s faces, or flowers in a hedge or a street after April rain. The essences. Not the things themselves. Swimmings of light on the smallest things. Or am I being sentimental? Depressed. I’m so far from everything. From normality. From light. From what I want to be.”
― John Fowles, The Collector