Alice Rosu

“Așa se măsoară puterea fiecărei ființe umane, prin slăbiciunile sale și prin felul în care le ține în piept.”
― Jón Kalman Stefánsson, Hjarta mannsins

“Când suntem loviţi, ne aşteptăm ca acela care ne-a lovit să recunoască durerea pe care ne-a pricinuit-o şi să recunoască răspunderea şi vina pe care le poartă faţă de noi. Noi, cei pe care lovitura i-a umilit, vom aştepta ca acela care ne-a lovit să se înjosească în faţa noastră şi să ne ceară să-l iertăm, şi mai cu seamă vom voi să credem că în personalitatea lui s-a petrecut într-adevăr o mare schimbare, atât de mare, încât nu mai trebuie să ne temem că ne va lovi din nou.(...)
Generaţiile următoare suntem noi şi copiii noştri, şi copiii voştri pe care ni-i încredinţaţi nouă, în şcoala noastră în care credem că dreptatea înseamnă capacitatea de a ierta. Începutul iertării – ca proces la care participă ambele părţi deopotrivă – e însăşi recunoaşterea durerii pricinuite atât nouă, cât şi celuilalt, e capacitatea de a vedea punctul de vedere al celuilalt alături de punctul nostru de vedere. La începutul iertării se află modestia care îţi dă posibilitatea să-l vezi pe celălalt ca pe o entitate independentă şi deosebită, şi nu ca rezultatul voinţei şi acţiunilor noastre. Este obligaţia de a ne ajuta unul pe celălalt să evităm noi lovituri, conştienţi de faptul că o schimbare adevărată se poate realiza numai prin cooperare.
Dragi părinţi, vă rog încurajaţi-i pe copiii voştri să ceară iertare colegilor lor dacă i-au lovit, şi daţi-le exemplu personal, cerându-le voi iertare pentru orice lovitură pe care le-aţi dat-o. Ajutaţi-i să vadă cu ochii lor în ce fel puterea de a ierta duce la vindecarea durerii şi la cicatrizarea rănii.”
― Zeruya Shalev

“I love the way that each book—any book—is its own journey. You open it, and off you go….”
― Sharon Creech

“it takes grace to remain kind in cruel situations”
― Rupi Kaur, Milk and Honey