Alexandru Lamba > Recent Status Updates

Scriitura impecabila, feeling-ul de dizzyness e foarte abil inserat printre amintiri.

Având în vedere și luând în considerare instrucțiunile de folosire, dar și faptul incontestabil că romanul începe efectiv la pagina 15, azi mă opresc aici.
Reiau mâine.

Până aici, foarte, foarte mult despre cum e să fii un gay sărac și fără noroc în dragoste și foarte puțin despre orice altceva. A, ba nu, mai e și despre cum ajungi un (alt) gay relativ sărac și fără noroc în dragoste.

Până aici, povestiri simpluțe. Apar unele greșeli de construcție... dar se poate trece peste ele.

Deocamdată, pare un soi de pamflet, o satiră naivă.

Faza cu găsitul cadavrelor devine plicticoasă. E prea mult, prea repetitiv.

Până aici, numai de bine. Cursiv, antrenant, nostim.

Efectiv nu îmi amintesc să fi citit ceva mai plicticos și plat. Un textoid politico-fantastic deghizat în roman.

Există fragmente citibile, chiar plăcute. Din păcate, ansamblul rămâne greoi și plicticos.

Nu se clarifică nimic, dimpotrivă, ambiguitatea se extinde. Pe pagină ce trece devine mai dificil, mai frustrant, „mai imposibil” de urmărit. Iar tu, ca cititor, încerci să te resemnezi cu ideea căe OK și să citești fără să pricepi, fără să poți urmări cine ce interese are, cine ce implicație are, etc, în ideea că poate... poate(!) cândva se vor clarifica ceva lucruri de bază în „plot”.

Un chin. Nici nu se poate vorbi de plăcerea lecturii sau de a te „prinde” acțiunea. Nu, tot ce te poate mâna înante este dorința (vanitoasă) de a(-ți) demonstra că ești mai puternic decât cartea, că o poți duce până la final, chiar dacă ea te respinge cu toate forțele.
(până acum, singurul pasaj care are o oarecare coerență, îți stârnește un pic interesul pentru acțiune și se citește ușor e nunta țigănească)